O compunere narativă de 15-20 de rânduri în care să povestești un episod petrecut la școală . Imaginar Repede Dau coroană și 100 de puncte
Răspunsuri la întrebare
Zilele de luni sunt obositoare. Mereu e prima zi de școala, sau, în caz că este vară, e o altă nouă zi în care faci ce vrei. În cazul meu, aceasta este o zi de luni de școală în care trebuie să prezint un proiect. Am muncit mult la acesta, lucru care mă face să am cât de cât încredere în mine, dar, sentimentul că mă voi face de râs este mai intens.
A început ora de biologie,(poți pune ce oră dorești) iar eu îmi aștept liniștită/liniștit rândul la catalog. Toate proiectele colegilor sunt interesante, acest motiv neajutându-mă prea mult. Eram speriat/ă de ceea ce va crede profesoara/profesorul despre al meu proiect, după ce vede că este unul nici la fel de bun, dar nici mai rău decât celelalte. Într-un moment de gândire intensă decid că cel mai bine e să ma duc la baie pentru a mă liniști și pentru a-mi "pregăti discursul".
Îmi cer voie politicos la baie și ies pe ușă, dar, când să intru în baie aud un sunet care vine de pe scările care duc la parterul școlii. Țin să menționez că sunt o fire foarte curioasă, deci decid să ies pe ușa deschisă pentru a verifica.
Acolo se afla un copil, care, aparent, căzuse pe scări. Nu era orice fel de copil. Fața lui avea o cicatrice în formă de X pe ochi, lucru văzut doar în filme. Nu mi-era frică, dar nici neînfricată/neînfricat. Eram plină/plin de un sentiment care îmi zicea să îl întreb ce are.
-Ești bine? încerc să întreb încrezătoare/încrezător dar scot ultimul cuvânt ușor tremurat.
-Nu, cred că mi-am rupt mâna, mă poți ajuta, te rog? mă întreabă el înapoi, uitându-se cu tristețe la mine,
-Sigur! îl ajut să se ridice, ducându-l la asistenta școlii.
Înainte să bat la ușă îmi ordonă să mă opresc, spunându-mi că știe în ce situație mă aflu și că de fapt eram în drum spre baie. Aflu că el defapt este trimis de un spirit care, aseara, i-a spus în somn că am mare nevoie de ajutor pentru a nu rămâne corigentă/corigent. Îmi dau seama imediat ca de fapt e vorba de ceva chestie supranaturală pe care o trăim doar în filme. Mi se pare ciudat la început dar decid să ascult mai departe, să văd ce are de zis. Aparent acum mă intruiește cu ce să fac și să zic pentru a impresiona. Îmi place ideea acestuia, deci, decid să o rostesc și în fața clasei, cuvânt cu cuvânt.
După prezentare aflu că am luat nota maximă, fapt ce îmi oferă fericire. Decid să îl caut pe acel copil de mai devreme, dar, cumva, nu-l mai găsesc. Zâmbesc la gândul că acel a fost trimis de Dumnezeu, sau, măcar de alte spirite, cum a zis el.
Până și în ziua de azi mă gândesc la cea mai bună zi de luni cu școală din viața mea în care nu m-am simțit extenuată/extenuat.