Limba română, întrebare adresată de liubliuzhabochek, 8 ani în urmă

o compunere pe tema copilăria de 100 propoziţii sau mai mult , să conţină comparări , epitete şi alte figuri de stil , să nu fie copiată din alte surse , dau coroana!!!!!​

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de maximletitia02
1

O copilarie ca pe vremurile parintilor

Cateodata ma gândesc la amintirile traite cand eram copil(sa zicem ca suntem adulti).Cand stateam pe soba bunicii râzând cu ea.Cozonacul ei fermecator de dulce se inmuia in gurița mea micuta ca zaharul in ceai.Ideile ei ma faceau un copil foarte curios,descoperind multe lucruri trasnite.Poeziile spuse de ea ma adormeau si visam de parca eram in Rai.

Copilaria mea a fost la țară,unde nu erau telefoane si ma jucam in nisipul miscator.Inca tin minte primii mei pași care erau incâlciți.Toate acestea ma fac sa plang,gandindu-ma la aceea zi neagra care ma va distruge.Tata era un tata nemaipomenit,tot timpul il vedeam facand scheme cam periculoase pt mine,dar incercam si eu sa le fac,radea de mine vazandu-ma.Mesajul meu pt voi este acesta:Traiti-va copilaria si iubiti-va familia cat se poate ca va veni ziua aia urata.

PS:nu are 100 propozitii,nu am mai avut idei,daca mai ai tu adauga

Sper sa fie buna!

Răspuns de targoviste44
2

                                             Copilăria altora

Vorbim mai ales la trecut despre copilărie, ne aducem aminte...

Adunăm frânturi de clipe, le reunim și brodăm o poveste simplă, verosimilă, plăcută auzului, presărată cu imagini convenționale.

Participăm astfel la un moment de  conturare a unei construcții

 presupus inedite.

Copilăria este unică, este numai a noastră, face parte din

curgerea timpului care ne-a învăluit numai pe noi, exhaustiv,

cu acel fior distinct al începutului unei insesizabile eternități.

Momentele disjuncte se aliniază în adierea unui grup tonic,

 pe coordonatele existențiale ale evidentelor asimptote,

ce-ar fi să se trezească fluide, în verticale voit oscilatorii.

Povestită clar, insistent, copilăria noastră dispare în penumbre

ale iluziei, transformându-se vizibil în copilăria altora, dincolo

de  stâlpii insensibili ai  șoaptelor discrete, tulburi.


targoviste44: tulburi ...
Alte întrebări interesante