O descriere a unui peisaj de Mai (cât de lungă)
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Era undeva în jurul orei de 4 dimineața, ochii mei în cercuri negre lăcrimau de la atâta râs. Era 30 aprilie, iar eu mi-l petreceam la ora aia in gara Ploiești Vest alături de niște vechi amici, eram singurii din gară și ne spuneam glumele proaste în timp ce așteptam trenul de Constanța, pentru că ce 1 mai e ăla fără un răsărit in Vamă, nu?
În fine, trenul a ajuns, ne-am făcut comozi, iar eu am adormit pe poalele unui prieten, până ce m-a trezit pentru că am ajuns in Constanța, parcă aș fi dormit un sfert de oră. Am luat microbuzul de la Mangalia spre Vama Veche care, fără să mă surprindă, era plin de vamaioți.
Văzându-ne ajunși în Vamă, ne-am dus glonț la pensiunea la care eram cazați. Distracția nu începe azi, deci dormim ziua, iar în seara de trecere spre 1 mai vom da frâu petrecerii.
Zis și făcut, ajungem la Stuf, la bine-cunoscutul totem al Vămii, unde am vomitat prima oară de la băutură. Muzica de aici e una dintre cele mai bune, o muzică de genul nu te lasă sa stai pe loc, trebuie s-o dansezi!
Într-un loc boem de genul, toți se simt bine, toți sunt pe pace și se bucură de fiecare moment, că, cine știe când se termină.
Timpul trece repede, prea repede, atât de repede încât soarele deja iese din marea, pe care, mereu o întrebam de sensuri și de consolări. Cupluri își destăinuie sentimente, și melancolici își lasă ochii să tulbure de valuri reci de apă.
Mă pun pe nisip, cu petul meu de bere jumătate gol, și inspir aerul de tinerețe pe care nu trebuie să-l pierd, pentru că mai bine trăiesc 40 de ani fericiți, decât 80 plictisiți.
Explicație:
Sper că te-am ajutat, spor la lucru!