O FURNICĂ
de Tudor Arghezi
O furnică mică, mică,
Te-ai suit pînă-n cravată
Dar înfiptă, vasăzică,
Şi mai ai pînă-n chelie
Ieri, la prînz, mi s-a urcat
Două dealuri și-o bărbie.
De pe vişinul uscat,
Nu vrei, tată, să-ți arat
Pe picioare, pentru căci
Cum iei drumul îndărăt?
Mi le-a luat drept nişte crăci.
Să-ți mai pui o întrebare:
Mărunțica de făptură
E aproape de culcare;
Duse, harnică, la gură
Unde dormi, aici, departe?
O fărîmă de ceva,
Intr-o pagină de carte?
Care-acasă trebuia
S-ajungi virgulă tîrzie
Aşezat în magazie
Într-un op de poezie?"
Pentru iarna ce-o să vie.
Mă gîndesc ce-i de făcut
„Un' te duci așa degrabă? S-o feresc de neştiut,
Gîndul meu mîhnito-ntreabă, Îngrijat de ce-o să zică
Încă nu te-ai lămurit
Maica starețafurnică
Că greșești și-ai rătăcit? De-o lipsi din furnicar,
Cu merindea îmbucată
Și-o aşteaptă în zadar.
zabolotniimaria:
daa
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
1
Răspuns:
Ce trebuie să facem la această poezie?
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă