Question

o naratiune ( compunere in care sa povestesti o intamplare)

Answer 1

La pescuit
Apoi, uite-așa ne trezi în acea duminică unchiul meu din Sfântu Gheorghe, cu noaptea-n cap, țopăind dintr-o cameră în alta cu zarvă mare:
- Toată lumea la pescuit! Haida, că peștii acum stau pe mal să ne aștepte!
Nici nu țin minte când am înghițit două bucățele de pâine cu slănină de-aia bună, de ți se topește în gură, un cățel de usturoi și câteva felii de caș cum numai în Covasna găsești, că mașina deja era parcată pe malul unui lac înconjurat de sălcii.
- Liniște, liniște! sâsâiau câțiva pescari încruntați din cauza deranjului și gălăgiei verilor mei, care zburdau de la lac până la mașină și înapoi, răcnind că vom prinde cei mai mari pești.
Fiecare cu undița lui, după mărime și însemnătate. Pescuitul se derula după același principiu al valorii omului și undiței: unchiul meu, un bărbat înalt și bine făcut, posesor al unei undițe cu mulinetă cum mulți visează, aducea la mal cele mai lungi și mai grele alge, urât mirositoare. Cei doi copii ai lui colectau fericiți în găleata cu apă broaște mici și broaște mari. Mama pescuise o carte de bucate din mașină și se relaxa prinzând idei despre gătitul peștilor de baltă, tata trăgea înverșunat de undița sa groasă, a cărui cârlig se blocase prin stufăriș, iar eu număram stelele de pe cer, care încă nu dispăruseră ... era abia ora 5 dimineața.
Timpul trecu, ne prinse prânzul cu burta goală și cu privirile plictisite, ațintite pe pluta undițelor. Nicio mișcare. Pescarii plecaseră cu desagii cu pește, bombănind că vor reveni când se termină vacanța copiilor. Soarele arzător ne îngrămădise pe toți sub umbra unei sălcii plângătoare, când unchiul hotărî:
- Gata! Hai acasă!
Ridicându-se brusc dintre bălării, piciorul îi alunecă în mâlul gros ca un lipici și ajunse cu undiță cu tot în baltă. Din capătul undiței, sări cu veselie un crap de vreo șapte kilograme, auriu și lucios.
- Trage undița! Prinde ața! Ține-l de mână! Nu încorda bățul!
Bravul pescar reveni nefericit pe mal, cu șlapul rupt și fără mulinetă. Așa a condus mașina spre casă, cu picioarele goale. Tot așa ne-am oprit la primul restaurant din drum să ne potolim foamea, însă unde nu aveau în meniu decât somon la grătar, somon cu ciuperci, calmar pane și macrou împănat cu lămâie.
- S-a dus țara asta de râpă! concluzionă unchiul.