O naratiune despre curaj in care sa prezinti doua reper de timp si spatiu
Răspunsuri la întrebare
Curajul
Eu și Jace, fratele meu cel mai bun am mers într-o excursie cu familia mea. Afară era foarte urât, ploua potențial. Mama spusese că ar fii mai bine dacă am merge într-o excursie la munte.
Credețimă, uneori chiar nu înțeleg de ce adulții zic că ideile lor sunt grozave când nici măcar nu se uită să vadă cum va fii vremea. După puțin timp mașina s-a oprit și părinții mei au ieșit afară să vadă dacă puteam campa undeva.
Mama a mers și era clar că avea chef de scandal. După o mică discuție cu tata, în care eu nu am fost prea atent mama a dispărut brusc. Și din noroi s-a ridicat un monstru oribil. Și cel mai rău lucru era că avea aceleași gusturi ca mama, era îmbrăcat într-o geacă ca a ei. Eu am țipat, din cauză că monstrul încerca să intre în mașină. Jace nu părea de loc speriat. Într-o clipă monstrul a intrat și eu am început iar să mă zbat și să țip.
-Să nu mai aud nimic! a zis mama.
Mi-am mușcat buza și Jace a râs amuzat. După puțin timp mama și tata s-au dus să caute un loc în care am putea dormi. Eu și Jace am rămas în mașină. Jace văzândumă așa speriat/ speriată a început să îmi spună povești de groază. Dar când ne-am uitat pe fereastră am văzut doi ochii goi. Am țipăt amândoi și n-am ascuns. După mult timp, în care am început să ne facem griji pentru ai noștri am luat lanterna și am luminat în locul în care acum stătea o vacă.
Jace mi-a spus că am dat dovadă de curaj și că e mândru. Evident că am râs de el că s-a speriat de o vacă. Dar asta a fost cea mai tare excursie.