O prezentare a poeziei ,,Floare albastra" de Mihai Eminescu(cat mai repede si cat mai bine facut)
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
0
„Floare albastră” este o poezie scrisă de Mihai Eminescu și publicată la 1 aprilie 1873 în revista Convorbiri literare.
nituiustin:
mult mai indetaliata
Răspuns de
2
Poemul se structureaza pe doua planuri, si anume: ideea cunoasterii absolute (cuprinsa in primele trei strofe) si aceea a cunoasterii terestre (strofele 5-13). Cele doua ipostaze sunt despartite de reflectiile poetului din strofa a IV-a, care anticipeaza ideea din final: ‘Totusi… este trist in lume’.
In primele trei strofe apare domeniul cunoasterii, de la geneza (‘intunecata mare’) pana la un intreg univers de cultura (‘campiile Asice’) si creatie (‘piramidele-n-vechite’). Cea de-a treia strofa sugereaza izolarea acestui vast spirit care nu isi poate realiza idealurile in lumea telurica. Reflectiile din strofa a 4-a presupun consimtamantul vremelnic al poetului la chemarea iubirii: ‘eu am ras, n-am zis nimica’. Concluzia este, in final, raportata la intreaga existenta a poetului: ‘Si te-ai dus dulce minune / Si-a murit iubirea noastra’. Repetitia ‘Floare-albastra! floare-albastra!’ subliniaza intensitatea trairii, generata de contrastul dintre iluzie si realitate.
In plan terestru, iubita este vicleana, ademenitoare: ‘Si de-a soarelui caldura / Voi fi rosie ca marul / Mi-oi desface de-aur parul sa-ti astup cu dansul gura’. Epitetele ‘frumoasa’, ‘nebuna’, ‘dulce’, cuprinse in versuri exclamative, exprima exuberanta sentimentului, specifica liricii de tinerete.
Invitatia la iubire se realizeaza intr-un cadru rustic, ce aminteste de pastelurile lui Alecsandri, dar si de ‘Sara pe deal’ sau ‘Dorinta’.
Limbajul este direct si familiar, conferind poeziei un ton sagalnic, intim: ‘Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?’, ‘S-apoi cine treaba are?’. Pornind de la forme populare: ‘Mi-oi desface’, ‘Sa-ti astup’, se ajunge la efecte de ordin artistic rafinat, ca in inversiunile: ‘de-aur parul’, ‘albastra-mi dulce floare’.
In primele trei strofe apare domeniul cunoasterii, de la geneza (‘intunecata mare’) pana la un intreg univers de cultura (‘campiile Asice’) si creatie (‘piramidele-n-vechite’). Cea de-a treia strofa sugereaza izolarea acestui vast spirit care nu isi poate realiza idealurile in lumea telurica. Reflectiile din strofa a 4-a presupun consimtamantul vremelnic al poetului la chemarea iubirii: ‘eu am ras, n-am zis nimica’. Concluzia este, in final, raportata la intreaga existenta a poetului: ‘Si te-ai dus dulce minune / Si-a murit iubirea noastra’. Repetitia ‘Floare-albastra! floare-albastra!’ subliniaza intensitatea trairii, generata de contrastul dintre iluzie si realitate.
In plan terestru, iubita este vicleana, ademenitoare: ‘Si de-a soarelui caldura / Voi fi rosie ca marul / Mi-oi desface de-aur parul sa-ti astup cu dansul gura’. Epitetele ‘frumoasa’, ‘nebuna’, ‘dulce’, cuprinse in versuri exclamative, exprima exuberanta sentimentului, specifica liricii de tinerete.
Invitatia la iubire se realizeaza intr-un cadru rustic, ce aminteste de pastelurile lui Alecsandri, dar si de ‘Sara pe deal’ sau ‘Dorinta’.
Limbajul este direct si familiar, conferind poeziei un ton sagalnic, intim: ‘Cui ce-i pasa ca-mi esti drag?’, ‘S-apoi cine treaba are?’. Pornind de la forme populare: ‘Mi-oi desface’, ‘Sa-ti astup’, se ajunge la efecte de ordin artistic rafinat, ca in inversiunile: ‘de-aur parul’, ‘albastra-mi dulce floare’.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă