observa in natura si alte forme de ciocuri la pasari.concluzioneaza
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
20
Ciocul
este pentru pasari o unealta de mare folos la o multime de sarcini:
hranire, curatare a penajului, apucare, lupta, uciderea prazii, mutarea
obiectelor, curtare si alimentarea puilor. Este uimitor sa vezi cate pot
face pasarile cu ciocul lor. Este si mai interesant de observat cate de
variate sunt ciocurile zburatoarelor in ceea ce priveste forma, marimea
sau culoarea. Privite din punct de vedere histologic cioucrile sutn
toate la fel: 2 maxilare alcatuite dintr-un strat gros de cheratina,
conectate prin tesut moale si oase.
Dintre multitudinea de intrebuintari ale ciocului, hranitul ramane cea mai importanta, iar ciocul s-a adaptat perfect pentru a facilita aceasta munca. In consecinta, ornitologii pot deduce multe dintre caracteristicile unei pasari doar analizandu-i ciocul. Vom prezenta pe scurt tipurile de cioc cel mai des intalnite cu o scurta descriere a rolului lor.
Generalist: este un cioc relativ mare, adaptat dimensiunilor capului, format dintr-un maxilar superios usor curbat si o mandibula mai mica si plata, ce se sfarsesc intr-un unghi ascutit. Acest tip de cioc este specific pasarilor omnivore, care consuma o mare varietate de hrana: ciori, gaite, cotofane. De prada: ciocul este incovoiat si poseda un varf foarte ascutit cu care pasarea isi apuca prada si mai apoi o rupe in bucati. Astfel o portioneaza in fasii mici care pot fi inghitite cu usurinta. Il intalnim la majoritatea pasarilor de prada de tipul soimilor, vulturilor sau bufnitelor.
Conic: asa cum vedem la toate speciile de cinteze si canari. Este un cioc scurt relativ gros, de forma triunghiulara cu cele doua maxilare cam de aceeasi dimensiune. Este folosit la spartul semintelor cu coaja (mei) si la consumul de alte graunte.
Insectivor: acest cioc mic in comparatie cu marimea corpului, triunghiular cu cele doua maxilare egale este unealta cu care pasarile prind insectele din zbor, de pe scoarta copacilor sau de pe orice suprafata (randunici, drepnele).
Incrucisat: este caracteristic pasarilor ce consuma semintele coniferelor. Cele doua maxilare au cam aceasi forma (alungita) si marime, terminandu-se prin incalecarea varfurilor.
Consumator de nectar: pasarile ce se hranesc cu nectarul florilor au nevoie de un cioc fin si subtire, lung si usor curbat pentru a colecta cu usurinta nectarul din adancul florilor. Pasarile colibri sunt cel mai elocvent exemplu.
Sonda: tot un fel de cioc lung si subtire este si ciocul-sonda, folosit de pasarile de apa pentru a cauta viermi si crustacee in malul apelor. De exemplu: ibis, culic.
Filtru: caracteristic flamingilor, este un cioc mai ciudat, la fel ca si sistemul de hranire al acestor pasari. Maxila este incovoiata inspre inferior, in unghi de aproximativ 90o, unde intalneste mandibula ce se termina cu o portiune globuloasa asemanatoare unei linguri. Jumatatea inferioara se scufunda in apa si colecteaza apa bogata in crustacee mici, in timp ce jumatatea inferioara ramane la suprafata. Apoi limba preseaza apa intre ea si peretele maxilarului superior, eliminanad-o si astfel ramanand doar hrana uscata; ca intr-o strecuratoare.
Plasa de pescuit: intalnit la pelicani, este alcatuit dintr-un maxilar superior drept, cu varful usor curbat in jos, in timp ce mandibula este dotata cu un pliu mare de piele, ca o punga in care pasarea aduna peste sau crustacee. Ulterior apa este drenata si hrana inghitita.
De pescuit: de cele mai multe ori drept si mediu ca si marime, acest tip de cioc este unealta pasarilor acvatice care plonjeaza in apa pentru a prinde peste (pelicani, pescarusi).
Alungit: sau tuguiat, este ciocul berzelor si starcilor, folosit pentru a prinde o variatatea de pesti, amfibieni si reptile, dar si pentru a comunica prin batai ritmice, intrucat aceste pasari nu pot vocaliza.
Spargator de fructe: in primul rand poate fi vorba despre ciocul papagalilor, mic si incovoiat, cu o mandibula lata, ce permite pasarilor sa sparga diverse fructe si nuci. Sau poate fi vorba de ciocul tucanilor, lat si supradimensionat, folosit in acelasi scop. Marimea si forma ciocului este adaptata si in functie de arealul geografic in care traieste pasarea si tipul de fructe ce se gasesc aici.
Dalta: este relativ lung si conic, foarte puternic si rezistent folosit de ciocanitori pentru a perfora scoarta si lemnul. Aceste pasari sunt capabile sa execute cateva zeci de batai pe minut si sa creeze cavitati afunde in interiorul copacilor. In plus, sub scoarta copacilor ciocanitorile gasesc o sumedenie de insecte si viermi.
Plat: sau de rata, are acelasi rol ca si cel al flamingilor. Rata aduna in cioc o cantitate de apa sau namol pe care apoi o elimina printre lamelele fine situate pe marginea ciocului. Daca este norocoasa, in gura ii va ramane doar hrana.
Dintre multitudinea de intrebuintari ale ciocului, hranitul ramane cea mai importanta, iar ciocul s-a adaptat perfect pentru a facilita aceasta munca. In consecinta, ornitologii pot deduce multe dintre caracteristicile unei pasari doar analizandu-i ciocul. Vom prezenta pe scurt tipurile de cioc cel mai des intalnite cu o scurta descriere a rolului lor.
Generalist: este un cioc relativ mare, adaptat dimensiunilor capului, format dintr-un maxilar superios usor curbat si o mandibula mai mica si plata, ce se sfarsesc intr-un unghi ascutit. Acest tip de cioc este specific pasarilor omnivore, care consuma o mare varietate de hrana: ciori, gaite, cotofane. De prada: ciocul este incovoiat si poseda un varf foarte ascutit cu care pasarea isi apuca prada si mai apoi o rupe in bucati. Astfel o portioneaza in fasii mici care pot fi inghitite cu usurinta. Il intalnim la majoritatea pasarilor de prada de tipul soimilor, vulturilor sau bufnitelor.
Conic: asa cum vedem la toate speciile de cinteze si canari. Este un cioc scurt relativ gros, de forma triunghiulara cu cele doua maxilare cam de aceeasi dimensiune. Este folosit la spartul semintelor cu coaja (mei) si la consumul de alte graunte.
Insectivor: acest cioc mic in comparatie cu marimea corpului, triunghiular cu cele doua maxilare egale este unealta cu care pasarile prind insectele din zbor, de pe scoarta copacilor sau de pe orice suprafata (randunici, drepnele).
Incrucisat: este caracteristic pasarilor ce consuma semintele coniferelor. Cele doua maxilare au cam aceasi forma (alungita) si marime, terminandu-se prin incalecarea varfurilor.
Consumator de nectar: pasarile ce se hranesc cu nectarul florilor au nevoie de un cioc fin si subtire, lung si usor curbat pentru a colecta cu usurinta nectarul din adancul florilor. Pasarile colibri sunt cel mai elocvent exemplu.
Sonda: tot un fel de cioc lung si subtire este si ciocul-sonda, folosit de pasarile de apa pentru a cauta viermi si crustacee in malul apelor. De exemplu: ibis, culic.
Filtru: caracteristic flamingilor, este un cioc mai ciudat, la fel ca si sistemul de hranire al acestor pasari. Maxila este incovoiata inspre inferior, in unghi de aproximativ 90o, unde intalneste mandibula ce se termina cu o portiune globuloasa asemanatoare unei linguri. Jumatatea inferioara se scufunda in apa si colecteaza apa bogata in crustacee mici, in timp ce jumatatea inferioara ramane la suprafata. Apoi limba preseaza apa intre ea si peretele maxilarului superior, eliminanad-o si astfel ramanand doar hrana uscata; ca intr-o strecuratoare.
Plasa de pescuit: intalnit la pelicani, este alcatuit dintr-un maxilar superior drept, cu varful usor curbat in jos, in timp ce mandibula este dotata cu un pliu mare de piele, ca o punga in care pasarea aduna peste sau crustacee. Ulterior apa este drenata si hrana inghitita.
De pescuit: de cele mai multe ori drept si mediu ca si marime, acest tip de cioc este unealta pasarilor acvatice care plonjeaza in apa pentru a prinde peste (pelicani, pescarusi).
Alungit: sau tuguiat, este ciocul berzelor si starcilor, folosit pentru a prinde o variatatea de pesti, amfibieni si reptile, dar si pentru a comunica prin batai ritmice, intrucat aceste pasari nu pot vocaliza.
Spargator de fructe: in primul rand poate fi vorba despre ciocul papagalilor, mic si incovoiat, cu o mandibula lata, ce permite pasarilor sa sparga diverse fructe si nuci. Sau poate fi vorba de ciocul tucanilor, lat si supradimensionat, folosit in acelasi scop. Marimea si forma ciocului este adaptata si in functie de arealul geografic in care traieste pasarea si tipul de fructe ce se gasesc aici.
Dalta: este relativ lung si conic, foarte puternic si rezistent folosit de ciocanitori pentru a perfora scoarta si lemnul. Aceste pasari sunt capabile sa execute cateva zeci de batai pe minut si sa creeze cavitati afunde in interiorul copacilor. In plus, sub scoarta copacilor ciocanitorile gasesc o sumedenie de insecte si viermi.
Plat: sau de rata, are acelasi rol ca si cel al flamingilor. Rata aduna in cioc o cantitate de apa sau namol pe care apoi o elimina printre lamelele fine situate pe marginea ciocului. Daca este norocoasa, in gura ii va ramane doar hrana.
Alte întrebări interesante