ofer 40 puncte plus coroana
Răspunsuri la întrebare
Pentru mine cea mai frumoasă întâmplare a avut loc acum 3 ani, in vacanța de vară.
Am plecat cu ai mei pe Clisura Dunării, pentru o săptămână, și ne-am cazat la o pensiune care avea iesire la Dunăre.
Imi amintesc și acum ghivecele mari, cu mușcate de un roșu cărămiziu, cu frunzele de un verde crud, care atârnau la streașina pensiunii. Aveau un miros aparte, pe care în acea vară l-am descoperit pentru prima dată.
Intr-o zi ne-am urcat în barca cu motor a gazdei, pentru o plimbare la Cazanele Dunării.
Era senin afară și era plăcut, mai ales că simțeam briza apei. Peisajul era frumos, vedeam stancile cenușii, semețe si aproape golașe și indiferente față de admirația pasagerilor din barcă. Erau și zone înverzite, iar florile albe de salcâm ne-au petrecut cu parfumul lor o mare parte din drum.
Barca ne-a dus mai aproape de Tabula Traiana, ca să deslușim ce era scris pe placa memorială ridicată de împăratul Traian, în cinstea victoriei asupra dacilor.
La un moment dat am auzit un scâncet stins, venit chiar de pe stâncă ce găzduiește placa.
Toată lumea din barcă era ocupată cu telefoanele pentru a fotografia monumentul și părea ca nu baga de seamă plânsetul.
Am atenționat-o pe mama, care l-a randul ei l-a făcut atent pe tata și, da, se auzea un scâncet.
Ne-au uitat atenți spre stâncă și am descoeprit un pui de cățel, negru cu coada albă, slab de-i puteam numără coastele.
Barcagiul, ajutat de alti doi tineri, au reușit să-l recupereze pe slăbănog și mie mi-a revenit sarcina să am grijă de el până la pensiune.
Pot să spun că misiunea mea de dădaca a cățelului nu s-a terminat nici astăzi, pentru că l-am adoptat și am dobandit astfel cel mai bun prieten pe care l-am avut până acum.