Orogeneza Podisului Siberiei Central
Răspunsuri la întrebare
Platoul este mărginit la nord de Câmpia Siberiei de Nord (regiunea cu smârcuri dintre gurile de vărsare a lui Lena și Ienisei), la sud de Munții Siberiei de Sud (cu munții Saian și munții Baikal), la vest de cursul lui Ienisei și Câmpia Siberiei de Vest, iar la est de Depresiunea centrală Iacută, cursul inferior al râului Lena și Munții Siberiei de Est.
Platoul este o regiune înaltă fragmentată în podișuri și lanțuri muntoase care au în medie altitudini între 500 și 700 m, rareori ating înălțimea de 1.000 m, ca de exemplu munții Ienisei situați central cu vârful „Jenaschimski-Polkan” (1.104 m) sau lanțul muntos Wiliui (1.006 m); caz de excepție sunt munții Putorana din nord ce ating altitudinea de 1.701 m deasupra n.m. cu Norilsk, unicul oraș din regiune.
Vegetația care domină pe platoul central este specifică regiunilor de taiga, cu păduri de conifere, sau și regiunilor de tundră. In partea de nord umiditatea redusă a solului este datorată înghețului permanent (permafrost), aici nu cresc copaci ci numai tufișuri, mușchi, licheni și ferigi.
In regiunea platoului nu există șosele, ci numai drumuri nepavate; în timpul dezghețului și precipitațiilor abundente din primăvară regiunea devine o mocirlă noroioasă fără drumuri amenajate, ceace face ca circulația să fie aproape imposibilă. În aceste perioade singurele posibilități de circulație sunt cele oferite de calea ferată sau ciculația nautică pe râuri.