Question

Poezia ciresul versuri

Answer 1

E pomul cel mai vechi de-aici, crescut
Din sâmburul ce, poate (cine stie?), 
Vreun trecator l-a lepadat în lut, 
Ori l-a adus în plisc vreo ciocârlie.

Pe coaja aspra are negre rani, 
Cai albi, germani, l-au ros cândva, de foame
Si totusi el mai daruie pomeni
În orice an, de sclipitoare poame.

Crengi rasucite-si clatina la vânt, 
Înalt, cu coaja arsa, batrâneasca, 
Mai poate el s-adune din pamânt
Puterea care-l face sa rodeasca.

La poala lui e-un cimitir german.
Copii voiosi, cu cusme si sumane, 
Se joaca de-a calutul nazdravan, 
Zburdând printre mormintele germane.

Se mira: ieri era ciresul gol, 
Sclipind ca tuciul în apus de soare, 
Si-ast-noapte-a capatat un rotocol
Tremurator, de argintie floare.