Question

poezie cu acrostihul iarna

Answer 1

În seara iernilor albastre
Norii-şi plângeau veşmântul rece,
Sclipiri de-argint cădeau din astre,
E seara-n care vor mai trece
Alte ninsori peste poteci
Răsfrânte în lumini de ceară,
A iernii seară-n care pleci
Când ai venit întâia oară.
Au mai căzut trei fulgi de nea
Neobosiţi, pe alba-ţi frunte,
Dansând doar ei în faţa mea
Au coborât din vârf de munte.
Iar în priviri îţi străluceau,
Prin umbra genelor căzute,
Lacrimi pierdute ce-aduceau
Enigmele neprevăzute.
Cu stele-n păr tu ai venit,
Acoperind cu-a lor sclipire
Tot ce cuprinde-un infinit
Nemailăsând nici amintire,
Iar tu păreai precum un mit
Născut mereu din nemurire.
Ghirlande de lumini albastre
Erau cu noi în depărtări,
Am spus atunci şi ale noastre
Cuvinte ce-aduceau uitări.
Un vânt a adiat prea moale,
Surâsul tău să mi-l aducă,
Căci gândurile mi-au fost goale
La ceasul când au vrut să ducă
Inima mea spre astre reci
Păstrând în suflet chipul drag,
Iar eu te voi iubi când pleci
Rupând al norilor şirag.
Iar de-am cuprins atunci în palme
Doi fulgi de-argint ce au căzut,
Ei s-au topit ca să destrame
Al nostru suflet ce-i pierdut.
Răsfrângând lumini de ceară
Găseam în ochii tăi uitare,
Iar de-ai venit întâia oară
N-a fost decât a ta plecare.
Tremurând a ta privire
În lumina argintie,
M-a cuprins o nemurire
Bătând astrele-n chindie.
Rupând stelele albastre,
Arzând focul în troiene
Cădeau sclipirile din astre
Amurgind peste troiene.
Nuanţe-albastre-n acea seară
De argint, se înălţau mereu,
Născute pentru-ntâia oară,
Apuse în sufletul meu.
Troiene albe-acopereau
Uitatele alei ascunse,
Răsfrânte-n stele ce luceau,
Apuse-n ceruri nepătrunse.
În seara iernilor albastre
Norii-şi plângeau veşmântul rece,
Veneau sclipiri de-argint din astre,
E seara-n care vor mai trece
Şoaptele iernii viscolind
Măreţii brazi cu mantie albă,
Apus de soare ocolind
Noaptea s-arunce a ei salbă
Tăcută-n stelele de-argint,
Uitată-n iarna ce îngheaţă
Lacrimi în ochii ce nu mint
Până va fi iar dimineaţă.
Ultimul pas, ca tu să pleci
Rănind aleile de-argint,
Iar eu să simt cât sunt de reci
Tăcerile care mă mint.
A fost o seară în tăcere
Ţinând de tot ce e lumesc,
Iar tu mi-ai spus la revedere,
Iar eu ţi-am spus că te iubesc.
(Sper ca ti-am fost de folos !)