Question

Pornind de la sugestiile poeziei, raspunde ,într-un text de 10-12 rînduri la intrebarea: Cind o poezie poate deveni un propriu unghi (de vedere) si o
fizionomie a sentimentelor tale?

Answer 1

Adâncul cuvântului

Trăirile fiecăruia diferă ca şi privirile acestora, scufundându-se în  propriile adâncuri, ferindu-se de întuneric şi dăruindu-se luminii.
Unii aştern cuvânt, alţii faptă, iar prea puţini gând în cuvânt, talanţ hărăzit de la naştere.
 Gândul semeţ stă sub arcada ochiului şi  crede că-i păzit de indiscreţia trecătorului până are curajul să se răsfrângă pe foaie imaculată ce devine radiografie vie a gândului însufleţit de emoţie, de trăire, de speranţă.
Speranţa eliberării de conglomeratul cugetăril poate uşura fiecare fărâmă din tine. Şi nu-ţi mai pasă decât de starea de bine ce o resimţi după ce ai rânduit iute sau chinuit frământarea din adâncul cuvântului tău..
Şi-atunci ceea ce-ai aşternut seamănă cu o poezie în rimă împerecheată sau albă deoarece ai lăsat trăirea ta celui de lângă tine şi acesta resimte iuţeala sau chinul zămislirii în rimă colorată.