Question

Povestea crocodilului care plange din manual ex 6 are cineva manualul clasa a |V a

Answer 1

Un crocodil şedea odată pe malul unei ape şi plângea, plângea cu lacrimi de crocodil.
- Vai, vai, cât de rău îmi pare! Vai, vai, sunt nemângâiat!
- Ce-ai păţit, crocodilule? întrebă o căprioară. De ce plângi?
Crocodilul îşi clătină capul şi strigă cu durere:
- Cum să nu plâng, cum să nu plâng dacă am înghiţit adineauri un explorator, cu puşcă şi raniţă,  cu tot?
Căprioara, care nu-l avea la inimă pe crocodil, râse bucuroasă:
- Aha! Te râcâie puşca pe gâtlej, aşa-i?
- Da’ de unde! gemu crocodilul. Nu pricepi nimic!... Ce puşcă? Mă doare inima, inima mă doare când mă gândesc la bietul explorator pe care l-am înghiţit... Un om atât de îndrăzneţ! Un bărbat voinic, care cunoştea toate pădurile sălbatice, toate cotloanele pământului... Ce nenorocire! Ce nenorocire! Cum am putut eu să-l înghit, cu puşcă şi raniţă cu tot? Sunt un ticălos, un nelegiuit... N-am să-mi iert fapta asta cât oi trăi!
Şi plângea, plângea crocodilul, plângea cu lacrimi de crocodilCăprioara, care se ţinuse departe, se apropie de crocodil, dacă-i văzu durerea, încercă să-l mângâie:
- Dragă crocodilule, spuse ea, dacă ai şti cât sunt de fericită că te-aud vorbind aşa... Văd că-ţi pare rău...
- Rău! Rău! strigă crocodilul. Dar vino mai aproape, că nu te aud prea bine... Căprioara se apropie.
- Bietul explorator! grăi ea. L-ai înghiţit, deşi nu ţi-a făcut nimic... Dar de azi î
nainte n-ai să mai înghiţi exploratori, nu-i aşa?
- Nu! Nu! strigă crocodilul. Cum o să mai fac una ca asta? Mai degrabă am să încep să pasc iarbă, ca tine...
- Dragul meu! şopti înduioşată căprioara.
- Da, da! Am să pasc iarbă, spuse din nou crocodilul. Numai că...
- Ce e?
- Numai că nu ştiu care iarbă e sănătoasă şi care otrăvitoare. Ar fi păcat să mor otrăvit în floarea vârstei. Nu crezi?Căprioara râse şi-l linişti pe dată:
- As
- Să afle toată pădurea ce păţeşte căprioara care crede în lacrimile unui crocodil!
Şi a aflat toată pădurea, şi de atunci i s-a cam înfundat crocodilului, care a venit plângând la prietenul meu care scrie toate poveştile pentru copii şi, tot plângând, i-a povestit cele întâmplate. Numai că prietenul meu l-a dat pe uşă afară, şi, pe cuvântul meu, bine a făcut!