Question

povesteste in scris fragmentul din textul Pomul de Craciun,in care autorul prezinta bucuria copiilor in jurul pomului de craciun

Answer 1

"O multime de copii navalesc printe jucarii : trambite , tobe , papusi , iepurasi albi , mici si draguti. Sunt clipe de extax.Ochii parintilor s-au umezit de emotie"  Extax inseamna incantare. Cred ca asta e raspunsul corect + asta e parerea mea.

Answer 2

POMUL DE CRĂCIUN – FRAGMENT DE PROZĂ POETICĂ MACEDONSKIANĂ A INTERFERENŢELOR Miron Costina Violeta – profesorŞcoala cu cls. I-VIII Tălpaş, judeţul Dolj “Proza lui Macedonski este exclusiv poetică și când se silește să romanțeze rezultatele sunt meschine”1, apreciază G. Călinescu, iar în acceaşi direcţie Adrian Marino numeşte proza lui Macedonski “eminamente poetică, descriptivă, de esență subiectivă și memorialistică”2. Despreproza poetică, Maria Corti își îndreaptă discuția asupra poemului în proză în spiritul lui Cohen și consideră proza poetică “acea specie de aparentă proză”3 pe care Zamjatin o suprapune, negăsind nicio diferență între poezie și proză poetică, în termenii lui Todorov poétique de la prose4.Pomul de Crăciun5 cu dedicația Fiilor și fiicei mele, Alexandru, Nikita, Pavel, Constantin și Anna Macedonski, în Cartea de aur (1902) dezvăluie viața grea a familiei autorului din cauza nerecunoașterii contemporanilor, acest fapt fiind chiar precizat într-o publicație la rubrica Notițe literare, unde alături de precizarea că narațiunea a apărut tradusă în limba greacă într-o publicație ateniană, autorul precedă lucrarea cu o scurtă autobiografie, cu accent pe condiția sa de damnat într-o societate nerecunoscătoare:“Alexandru Macedonski s-a născut cam pe la 1854. Este fiul valorosului general și fost ministru român Macedonski. El încă de tânăr s-a deosebit prin o cunoștință adâncă a limbei sale cât și ca poet. După moartea marelui Alecsandri, poate fi considerat ca cel întâi poet român. Poemele sale se disting prin vivacitatea creațiunei, tonul și frumusețea ideilor, precum și prin diversitatea, măiestria și dulceața formei, și în aceste calități Macedonski a întrecut pe toți cei dinaintea lui. Pe când se afla la Paris a fost conlucrător la mai multe reviste franceze și belgiene, și a avut fericirea să-și vadă operile primite în toate părțile cu măgulitoare aprecieri. Întorcându-se în București, de câtva timp a reluat direcțiunea vechei sale reviste Literatorul, ridicând stindardul reacției împotriva stricării limbei prin provincialisme. Dânsul a luptat și luptă puternic pentru frumusețea limbei și întemeierea unei ortografii literare. Precum se străvede din chiar versurile sale, el a fost răsplătit cu amărăciuni și prigoniri. Singurul bărbat de stat ce l-a distins este Ureche, care, pe când se afla ministru al instrucțiunei, l-a onorat cu medalia Bene-Merenti de I-a clasă.”6Macedonski descrie cu nostalgie un tablou de iarnă, în care zăpada părea mai albă când era copil, copilăria nefiind decât vârsta purității, inocenței: “Zăpada Crăciunului, ce era zăpada copilăriei mele, parcă era mai albă. Fulgii ei parcă erau mai mari. Și când viscolea, ce viscol! Fluturii de iarnă, albii fluturi ai lui decemvrie și ianuarie, se învârtejau turbați”, iar la maturitate din cauza necazurilor nu i se mai pare totul “alb”. Își amintește de locurile copilăriei, de biserica preotului Cioacă, de fântâna Jianului, din Craiova, unde azi Editura și Revista Scrisul Românesc a înălțat o piatră din marmură, care să amintească trecătorilor de Alexandru Macedonski, iar acele locuri, cu mlaștina din descrierea macedonskiană, au fost transformate în Grădina Botanică a Craiovei: “Bunăoară, că locuiam într-o casă mare (...) Această casă era înconjurată cu stufuri de trandafiri de dulceață ce