Question

povestile s au incurcat cocosul din''punguta cu doi '' a nimerit in povestea''fata mosneagului si fata babei'' cum credeti ca s au petrecut intamplarile textul trebuie sa aiba cel putin 8 randuri

Answer 1

Cocoşul, zgândarit de apriga tulburare ce i-o aprinse  pierderea punguţei,
 
umbla aşa,  de-a valma, până  când ajunse la o casa gheboasă, ascunsă,
 
parcă în de-a  sila, către poala  unui deal urgisit, de dupa cateva sălcii mărunte.

Aici trăia fata babei, la fel de ursuză precum mumă-sa, că de: "cum să răsară 
trandafir din boabă de fasole !", 

Şi,  de cum dădu cu ochii de cocoş, fata babei îl prinse binişor, îl ghemui într-un sac 

şi porni cu el  spre după deal, doar o fi să se învoiască cu v-un argat 

 de la măcelăria boierului Blănaru să-i dea o bucăcioră de şuncă
 
terfelită prin mujdei în schimbul ăstui ţâfnos împestriţat. 

De cum ajunse în sat, fata babei se opri la o fântână,
 
să- şi mai tragă sufletul şi să se răcorească cu apă proaspătă şi rece.

Iarba verde, înaltă, plină de mătase cerescă,  de jur împrejurul fântânii, o trase

cu foşnire subţire în mrejele sale, iar fata babei picoti a somn până când 

adormi de-a binelea. 

Numai că,  tot atunci la fântână se ivi şi fata moşneagului, care zări de departe 

un sac mişcător rostogolindu-se ba într-o margine ba în cealaltă margine a 

potecii.

 Prinse sacul, îl deschise, iar cocosul, zărind lumina zilei, numaidecât se zbătu şi,  mai mult  şcopătat,  sări peste scaieţi, peste garduri, peste tufele de merişor şi de somnoroasă lavandă.

Nimeri în ograda cea mare a boierului, şi de aici tocmai în fundacul cotit 

al grădinii, acolo unde zăcea, de v-o două zile,  o grămada uriaşă de 

boască , rămaşiţă uitată de la stoarcerea strugurilor în teascurile cele mari.

Cum era hămesit de foame si de drum lung, başca de surghiunul suferit în 
îngustimea sacului plin de neagră şi puturoasă unsoare, sărmanul de el se 
apucă să înghită boabele uscate, ciorchinii mărunţi, mulţimile de foloştine din 
grămada imensă, în vârful cărei acum el sta,  iar mii de musculiţe  dănţuiau 
alandala, îi intrau în ochi, alergau pe creasta lui şi pe pieptul lui roşcat.

Atunci, cuprins de falnică toropeală, se pomeni cântând, cât îl ţineau bojocii ,   o binecunoscută arie dintr-o operă   aproape uitată :

"Cucurigu, boieri mari...

Daţi punguţa cu doi bani !"