Povestire Gandacelul de Emil Gârleanu clasa 2?
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Gândăcelu
de Emil Gârleanu
Cum venise pe lume, nici el nu-și dădea seama. S-a trezit ca dintr-un somn și parcă era de când pământul.
Nu simțise nici durere, nici bucurie.
Și mult își muncise gândul cum răsărise, și-al cui era?
Mic cât un fir de linte, mișca piciorușele fragede și ocolea, de pe margini, frunzișoara care-l adăpostise.
Într-o zi încercă o pornire lăuntrică: ieși de sub umbra răcoroasă și dădu buzna afară, în ploaia de lumină.
Atunci rămase pe loc, orbit de atâta strălucire. Încetul cu încetul îi veni inima la loc și îndrăzni: deschise ochișorii mai mult, mai tare, mai mari, îi deschise în sfârșit bine-bine și privi în sus.
Se făcuse parcă mai mititel decât fusese.
Cu câtă strălucire, ce adânc și albastru se dezvelea cerul!
Și ce minune! cu ochișorii lui mărunți, cât niște fire de colb, îl cuprindea întreg.
Și ce întunecime, câtă umezeală sub frunzișoara lui.
Ce căutase dânsul acolo? Iar din mijlocul tăriei albastre, un bulgăre de aur aprins arunca văpăi.