Question

povestire legenda crizantemei

Answer 1

O legenda a crizantemei spune ca demult trăiau pe o pajiste doua crizanteme frumoase: una albă şi una galbenă. Într-o zi le-a văzut un grădinar bătrân care s-a îndrăgostit de cea galbena. I-a cerut permisiunea să o ia la el acasa, promiţându-i că o va face să arate şi mai atrăgătoare, că o va hrăni bine şi o va îmbrăca frumos.
Crizantema galbenă a fost atât de încântată de vorbele grădinarului, încât a uitat complet de sora ei. Cea albă a plâns amarnic când s-a trezit singură în mijlocul câmpului. Frumuseţea ei simplă nu fusese apreciată. Dar mai rău era că nu avea cu cine conversa şi se plictisea îngrozitor. Crizantema galbenă devenea tot mai frumoasă cu fiecare zi ce trecea. Nimeni n-ar mai fi putut recunoaşte floarea simplă de pe câmp: petalele ei erau lungi şi ondulate, frunzele curate şi bine îngrijite. Din când în când se ma i gândea şi la sora ei, dar numai în trecere. Într-o bună zi a venit la bătrân primarul satului.
Acesta căuta o crizantemă perfectă care să servească drept model pentru blazonul familiei daimyo-ului. Nu i-a plăcut însă crizantema galbenă. El dorea una albă, simplă. La întoarcerea spre casă a dat întâmplător peste crizantema albă de pe câmp care plânge cu suspine. I-a spus povestea tristă a vieţii ei şi s-a văitat de prea multă singurătate.
Primarul i-a spus că a văzut-o pe sora ei, crizantema galbenă, dar nu i-a placut. Ea era mult mai frumoasă. Auzind aceste vorbe, floarea s-a mai înviorat şi-i venea să sară în sus de bucurie când a aflat că primarul intenţiona să o ia de acolo ca să servească drept
model pentru blazonul daimyo-ului. A fost transportată cu multă atenţie în palachin şi când a ajuns la daimyo, toată lumea i-a admirat perfecţiunea. Au venit artişti din toate colţurile ţării ca să o admire şi s-o picteze. În scurt timp crizantema nu a mai avut nevoie de oglindă pentru că-şi putea vedea chipul pictat pe toate lucrurile de preţ ale daimyo-ului: pe cuţite lăcuite, pe armură, pe îmbrăcăminte, pe aşternut, pe perne. Când ridica privirea, se vedea şi pe pereţi şi pe paravan. A fost pictată în toate ipostazele şi locurile posibile. Arăta splendid!
În timp ce chipul crizantemei albe a rămas imortalizat pe obiecte de preţ, crizantema galbena a avut parte de o soartă tristă: a fost admirată de vizitatori, dar admiraţia lor a avut un caracter efemer. Într-o bună zi a simţit că n-o mai ţin puterile şi viaţa a părăsit-o. Capul ei mândru cândva, s-a plecat la pământ. Bătrânul a luat-o şi a aruncat-o la gunoi.

Answer 2

O legenda a crizantemei spune ca demult traiau pe o pajiste doua crizanteme frumoase: una alba si una galbena. Intr-o zi le-a vazut un gradinar batran care s-a indragostit de cea galbena.I-a cerut permisiunea sa o ia la el acasa, promitandu-i ca o va face sa arate si mai atragatoare, ca o va hrani bine si o va imbraca frumos.
Crizantema galbena a fost atat de incantata de vorbele gradinarului incat a uitat complet de sora ei. Cea alba a plans amarnic cand s-a trezit singura in mijlocul campului. Frumusetea ei simpla nu fusese apreciata. Dar mai rau era ca nu avea cu cine conversa si se plictisea ingrozitor.
Crizantema galbena devenea tot mai frumoasa cu fiecare zi ce trecea. Nimeni n-ar mai fi putut recunoaste floarea simpla de pe camp: petalele ei erau lungi si ondulate, frunzele curate si bine ingrijite. Din cand in cand se mai gandea si la sora ei, dar numai in trecere.
Intr-o buna zi a venit la batran primarul satului. Acesta cauta o crizantema perfecta care sa serveasca drept model pentru blazonul familiei daimyo-ului. Nu i-a placut insa crizantema galbena. El dorea una alba, simpla. La intoarcerea spre casa a dat intamplator peste crizantema alba de pe camp care plangea cu suspine. I-a spus povestea trista a vietii ei si s-a vaitat de prea multa singuratate. Primarul i-a spus ca a vazut-o pe sora ei, crizantema galbena, dar nu i-a placut. Ea era mult mai frumoasa. Auzind aceste vorbe, floarea s-a mai inviorat si-i venea sa sara in sus de bucurie cand a aflat ca primarul intentiona sa o ia de acolo ca sa serveasca drept model pentru blazonul daimyo-ului.
A fost transportata cu multa atentie in palachin si cand a ajuns la daimyo, toata lumea i-a admirat perfectiunea. Au venit artisti din toate colturile tarii ca sa o admire si s-o picteze. In scurt timp crizantema nu a mai avut nevoie de oglinda pentru ca-si putea vedea chipul pictat pe toate lucrurile de pret ale daimyo-ului: pe cutite lacuite, pe armura, pe imbracaminte, pe asternut, pe perne. Cand ridica privirea, se vedea si pe pereti si pe paravan. .
A fost pictata in toate ipostazele si locurile posibile. Arata splendid!
In timp ce chipul crizantemei albe a ramas imortalizat pe obiecte de pret, crizantema galbena a avut parte de o soarta trista: a fost admirata de vizitatori, dar admiratia lor a avut un caracter efemer. Intr-o buna zi a simtit ca n-o mai tin puterile si viata a parasit-o. Capul ei mandru candva s-a plecat la pamant. Batranul a luat-o si a aruncat-o la gunoi.