Question

Povestirea completa un om nacajit dar nu de pe net

Answer 1

TTrei zile batusera vanturi sunatoare de la miazazi, pamantul se zbicise, și-n dumbravioara de la marginea satului, la malul Siretului, începusera sa înfloreasca galben cornii. Baiatul cel mai mititel al lui Dumitru Onișor ieșise cu șase oi la mugurul proaspat al primaverii.
Era un copilaș palid și marunțel și tara pe pamantul ravan niște ciubote grele ale unui frate mai mare. Ridica spre mine ochi triști, învaluiți ca-ntr-o umbra cenușie și-și scoase cu anevoie din cap palarioara veche pleoștita ca o ciuperca. Îmi dadu buna-ziua c-un glas moale în care parca suna o suferința timpurie; apoi, acoperindu-se, ridica deasupra oilor toiegelul alb, îndemnandu-le spre crang.
– Ce mai faci tu, mai flacaule ? îl întrebai eu. Ai ieșit cu oile la pascut ?
– M-a trimes tatuca sa le mai port ! îmi raspunse el serios, cu glasu-i subțirel și peltic; și se opri.
Oile se oprira și ele și întoarsera capetele spre calauzul lor.
– Dar ești tu vrednic, bre Niculaeș, sa porți un card de oi ?
– He, sunt eu vrednic; daacuma n-am ce purta, sunt suparat…
– Cum se poate? Și de ce, ma rog ?
– De ce ? ma întreba ridicand spre mine fruntea pe care sta zimțuit în neregula paru-i buhos; pentru ca în primavara asta tot ne-au cazut din oi; ș-acuma am ramas numai cu acestea șase…