povestirea pe scurt la povestea Ferma veselă Claudia Groza
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
În vârful dealului se zăreşte ferma despre care toţi auziseră. Pare un loc de poveste. Gardul este vesel, fiind construit din lemn, iar fiecare scândură (ulucă) poartă desenul unui animal ce locuieşte acolo. Este un fel de suport de cărţi de vizită sau certificate de naştere.
Iarba este de un verde sănătos, strălucitor. Clar conţine multe vitamine! Te îmbie să o guşti sau să te rostogoleşti prin ea. Printre firele de iarbă apare din loc în loc trifoiul cu patru foi.
Aici locuiesc cinci purceluşi, doi măgari, o herghelie de cincisprezece cai, câteva raţe, găini, curcani, patru miei năzdravani, şase iepuri cu blăniţe de culori diferite, o vacă şi viţelul ei, şi paznicul fermei, căţelul Azorel.
– Cred că este timpul să organizăm un concurs. Nu ne-am mai distrat de foarte mult timp, se auzi vocea grohăită a unui purceluş.
– În ce constă întrecerea? adăugă curios măgarul.
– De data asta nu te priveşte. La tura următoare. Vei face parte din juriu acum.
– Mă supun.
– Poţi să ragi pentru a da semnalul de adunare? Sunt împrăştiaţi care încotro.
– Bineînţeles, şi scoase un răget de te ţineai cu mâinile de urechi nu alta.
– Ei, nici aşa exagerat, dar îţi mulţumesc.
Cu mic cu mare, animalele s-au strâns în jurul celor doi.
– Dragii mei purceluşi, azi vom organiza un concurs. Chiar în faţa voastră, am ascuns un inel de fier. Cine îl va dezgropa va primi o porţie de trifoi proaspăt, suplimentar.
– Uraa! Yuppii – upa – rupa! se aud urale.
– Pregătiţi-vă. Unu, doi, trei, şiiii….porniţi la săpat!
Râturile de un roz pal, rotunde ca discurile soarelui jucăuş, purtând cu mândrie nările ca nişte nasturi de ornament, au pornit a scurma pământul. Gropi mai mici, mai mari, adânci sau superficiale se înmulţeau văzând cu ochii.
– Hei, săpaţi şi aici.
– Ba mai încolo.
Fiecare animal grăia pe limba lui. Se crease o adevărată hărmălaie. Până şi păsările pădurii, veveriţele şi alte vietăţi, veniseră să vadă ce se întâmplă.
– Ieee, bravo Codiţă! spuse mielul cu blană neagră, doar o pată albă se distingea în zona cozii.
Într-adevăr, purceluşul cu o coadă lungă şi spiralată ca un tirbuşon, duce între dinţi, victoris, inelul de fier.
– Felicitări. Vei primi cea mai delicioasă porţie de trifoi.
– Mulţumesc. Pot să o împart cu prietenii mei?
– E a ta, aşa că faci cum consideri.
Animalele au plecat spre treburile lor.
– Am şi eu o idee, anunţă iepuraşul Bocănilă.
– S-auzim.
– Noi, iepurii, să ne întrecem până la gard şi înapoi.
– Şişi… se bălbâi Troncănilă, ce căştigă învingătorul?
– Doi morcovi proaspeţi şi gustoşi de se va linge pe mustăţi.
– Bine, acceptăm.
– Hei, tu viţelule Fedor, ne dai startul?
Un muget leneş, dar prelung se auzi. Iepuraşii au luat-o la sănătoasa, iar Azorel după ei. Mocăilă, uitându-se la căţel nu a fost atent că a ajuns în zona cu sârmă ghimpată, şi şi-a prins urechea.
– Au, au şi iar au, şoptea cu mustăţile tremurânde, năsucul – ca o măslină – mişcându-se în sus şi-n jos de durere, cu ochii înlăcrimaţi. O găină care tocmai se ouase, a venit să-l ajute. Picături ovale de sânge se prelingeau din urechea găurită.
– Nu eşti deloc atent! Mereu eşti cu capul în nori şi urechile înnodate.
Încet, cu mare grijă, găina a reuşit să îl elibereze pe iepuraş. Azorel se uita speriat şi se simţea vinovat de incident (accident).
– Data viitoare să fii cu ochii în patru, ca un adevărat iepure ce eşti, bodogăni găina mergând să vadă ce s-a întâmplat cu ouăle ei. Uitându-se de aproape, a observat că ouăle ei erau roşii.
Tremurând, cu codiţa între picioare, Mocăilă mărturisi:
– Cred că picăturile de sânge le-au colorat. Iartă-mă, te rog!
– Vai, vai, vai. Se apropie Paştele şi ouăle acestea vor fi sacrificate. Voiam să le clocesc, să iasă pui galbeni şi pufoşi. Vai, vai, vai, se plângea găina, acoperindu-şi ochii cu aripile.
Azorel şi Mocăilă şi-au luat tiptil tiptil tălpăşiţa.
– Muuuu, dar ce-ai păţit măi năzdrăvane la ureche?
– M-am rănit, îngăimă iepurele.
– Stai să-ţi ling puţiin rana să se vindece.
– Uf, uffff, ce ustură. Nu mai vreau vindecare, nu mai vreau, striga Mocăilă şi fugea de nu i se vedeau picioarele.
La un moment dat s-a oprit mirat, şi-a frecat ochii cu lăbuţele amândouă, şi-a privit. În faţa lui se desfăşura un adevărat spectacol. Măgarii şi caii cântau. Iepuraşii dansau. Păsările – raţe, găini, curcani – făcuseră o horă în jurul iepuraşilor ce tropăiau de zor. Mieii behăiau şi îşi încercau corniţele pe scoarţa copacilor din ogradă. Viţelul Fedor privea spectacolul cu ochii mari, blânzi şi umezi. Îi plăcea. Era fermecat de muzica haioasă şi dansul vesel ce se desfăşura în faţa lui. Mama sa a venit lângă el şi privea fericită animalele fermei vesele.
Sărbătorile Pascale se apropiau şi iepuraşii vor fi luaţi să împartă cadouri copiilor cuminţi!