Prezintă în 30 – 50 de cuvinte, o trăsătură a vienezilor din fragmentul Tudor Vianu ,Jurnal.
(După treizeci și cinci de ani de când am părăsit-o, m-am găsit acum câteva săptămâni, din nou, în capitala
Austriei*. Și mai înainte de a cerceta centrul atât de însuflețit al orașului, înainte de a-i revedea muzeele, de a-i
răscoli librăriile, de-a mă așeza în preajma caselor de bilete pentru a obține un loc la Operă sau la Burg*, am
alergat pe locurile unde am fost student odată, grăbit să surprind năluca trecutului. [...]
Viena a rămas, în liniile ei mari, așa cum am lăsat-o. Este un mare oraș baroc, cel mai de seamă al zonei lui
stilistice, cu cupolele lui verzi vestindu-se din depărtare, cu portaluri uriașe, [...] cu măreţe monumente ecvestre,
cu fântâni printre ale căror ape tâșnitoare apar statui gigantice, michelangelești [...]. Întârzii prin grădini, de-a
lungul zidurilor de verdeață, rătăcesc pe aleile labirinturilor vegetale. Regăsesc vechile colecții de artă, pe
maeștrii austrieci ai veacului al XV-lea la Belvedere, pe Velásquez și pe Brueghel la Muzeul de Istoria Artei.
Muzeul de etnografie este o colecție reorganizată, una din cele mai bogate ale specialității ei, cu admirabila-i
succesiune a tuturor civilizațiilor pământului. Teatrul și Opera sunt perfecte. [...] La operă ascultăm Othello* și
Tristan și Isolda*, pe aceasta din urmă cu intervenții inexplicabile în constituirea finalului. Dar ce voci, ce
ansamblu! [...] Ne odihnim în umbra catedralei Sfântului Ștefan, care își înalță tocmai atunci clopotul cel
mare în turnul reclădit de curând. Ne ducem să întâmpinăm toamna în pădurea vieneză, care continuă așa
de firesc orașul [...].
Deși găsim atâtea aspecte cunoscute ale Vienei, nu putem trece cu vederea pe cele noi. Orașul are o
circulație mai mare decât cea cunoscută. Noaptea, automobilele sunt lăsate pe străzi. Materialele plastice noi
dau un lustru proaspăt fațadelor, vitrinelor, firmelor. Străzile scânteiază în feeria becurilor de neon. Turismul este
înfloritor [...]. Distrugeri ale războiului se mai văd pe alocuri. S-a reconstruit mult, totuși nu cu preocuparea de a
menține vechiul caracter al orașului. Stilul funcțional a înlocuit pe cel baroc. În fața Catedralei Sfântul Ștefan s-a
ridicat o clădire imensă, dar fără nicio fantezie arhitecturală, un furnicar cu o mie de ochi. Uneori întâmpini câte o
încercare de zgârie-nori [...]; se bea coca-cola, și tineretul, din nu știu ce categorie, afișează o ținută
extravagantă, cu surtucuri lungi și pantaloni strânși pe gleznă, cu părul ca o perucă de teatru. Am vorbit cu mulți
vienezi, oameni care muncesc și își iubesc orașul, și mi s-a părut că nimeni dintre ei nu prețuiește noutatea
agresivă, că vechea conștiință de cultură a capitalei este trează și că toată lumea dorește păstrarea neutralității și
pacea. Regăsesc vechea lume politicoasă și amicală. Fetele din magazine intonează o mică frază muzicală când
te salută. Chelnerii și agenții de circulație sunt cetățeni respectabili, gravi sau plini de umor, care te iau sub
protecția lor. )
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
9
Vienezii, conform caracterizarii directe facute de autor, sunt oameni muncitori, "oameni care muncesc", in ciuda schimbarilor din capitala Austriei, iubindu-si orasul si vechile obiceiuri ale acestuia.
tatarasanue:
Multumesc mult !
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Informatică,
8 ani în urmă
Latina,
8 ani în urmă
Franceza,
9 ani în urmă