Limba română, întrebare adresată de vbnbnvjh, 8 ani în urmă

Prezintă, în minimum 50 de cuvinte, perspectiva narativă din fragmentul de mai jos. Bufnind pe nări, țâșnind fuioare lungi de aburi, trenul se opri înaintea peronului. Câteva clipe nu se mai putu vedea decât o mare învălmășeală de oameni și de geamantane. Spre norocul lui, Vasile Murășanu ajunse într-un vagon în care erau tot străini. Un loc mai era liber, dar Vasile nu intră, ci rămase pe coridorul vagonului. O clipă se gândi să se coboare, să cerceteze unde este vreun coleg de-al lui, dar nu se putu hotărî, de teama să nu scape trenul. [...] Nici nu avu vreme să se gândească mult, se auzi un fluierat prelung, și trenul porni. Vasile Murășanu avu o tresărire de adâncă bucurie, de plăcere: mergea acasă! Era trecut de douăzeci și trei de ani, adeseori în ceasurile de studiu își făcuse planuri serioase, bărbătești, – credea el, – asupra viitorului, și, totuși, bucuria ce-o simți acum era copilărească, dulce, ușoară, ca o alintare. Gara, casele din oraș, stâlpii de telegraf zburau în urma lui, și el simțea, ușor, deliciul apropierii de casa părintească. Căci în clipa dintâi el nu se gândea decât la ai lui, la părinți, la cele două surori mari, la frățiorul mai mic, la casa, la curtea, la grădina lor. Și la gândul că le va revedea în curând, o căldură, o moleșire plăcută i se răspândeau în tot trupul, ca și când ar fi fost iarăși băiat de șase ani și ar fi adormit în mângâierile mamei, care și-ar fi purtat domol degetele prin părul lui. Ion Agârbiceanu, Arhanghelii

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de ramonasusanu03
117

Răspuns:

Perspectiva narativa resprezinta maniera prin care naratorul relatează întâmplările prezentate. Aceasta poate fi subiectivă sau obiectivă.

În textul propus, perspectiva narativă este una obiectiva intrucat la nivelul textului se regăsesc mărci ale obiectivitatii naratorului : "avu" , " i" , " rămase ", își ".

Totodata, naratorul prezintă în mod obiectiv cum personajul Vasile Mureșanu a ajuns în fața peronul ce avea să îl ducă acasă. Deși avea douăzeci și trei de ani, emoția pe care o resimtea era una joviala, autentică, puerilă. Mângâierile mamei aveau să se resimta la fel ca în copilărie.

Alte întrebări interesante