pronume personal reflexiv
Răspunsuri la întrebare
Explicație:
Pronumele reflexiv ține locul unui substantiv (obiect) asupra căruia se manifestă în mod direct sau indirect acțiunea verbului și are forme doar pentru cazurile dativ și acuzativ. Atunci când acțiunea se reflectă în mod direct, pronumele este în cazul acuzativ, iar atunci când se reflectă indirect stă în cazul dativ.
El se uită la profesor și se chinuie să-și amintească poezia.
Așază-te în bancă și deschide-ți cartea.
CUPRINS
Formele pronumelui reflexiv
Funcțiile sintactice ale pronumelui reflexiv
Funcțiile sintactice ale pronumelui reflexiv la cazul acuzativ
Funcțiile sintactice ale pronumelui reflexiv la cazul dativ
Pronumele reflexiv forma neaccentuată și funcția sintactică
Formele pronumelui reflexiv
Pronumele reflexiv are forme proprii doar pentru persoana a III-a (se, s-; își și-; sine; sie, sieși), pentru celelalte persoane sunt folosite formele neaccentuate de acuzativ și dativ ale pronumelui personal.
CAZPERSOANĂFORMĂSINGULARPLURALacuzativIneaccentuatămă, m-. -m-nea II-aneaccentuatătevăa III-aneaccentuatăse, s-
se, s-
accentuată(pe) sine(pe) sinedativIneaccentuatăîmi, minea II-aneaccentuatăîți, țivă, v-a III-aneaccentuatăîși, și-își, și-accentuatăsie, sieșisie, sieși
Formele pronumelui reflexiv au aceeași persoană și același număr ca și subiectul verbului determinat, deoarece pronumele este identic cu subiectul. Din această particularitate se poate desprinde o regulă generală de a identifica un pronume reflexiv (persoanele I și a II-a) și de a nu-l confunda cu pronumele personal (persoanele I și a II-a): pronumele reflexiv are aceeași persoană și același număr cu verbul pe care îl însoțește.
Eu m–amuz de situația creată.
(eu – pron. personal, persoana I singular, mă - pron. reflexiv, persoana I singular, amuz – verb, persoana I singular)
Filmul m–amuză nespus de mult.
(el – pron. personal, persoana a III-a singular, mă - pron. personal, persoana I singular, amuză – verb, persoana a III-a singular)
Uneori, în locul pronumelor pe sine, sie, sieși se folosesc formele accentuate ale pronumelui personal (pe el, pe ea, pe ei, pe ele; lui/ei, lor).
Se apără pe sine. (Se apără pe el. / Se apără pe ei (ele).)
Își pregătește sieși. (Își pregătește lui (ei). / Își pregătesc lor.)
Funcțiile sintactice ale pronumelui reflexiv
Funcțiile sintactice ale pronumelui reflexiv la cazul acuzativ
complement direct
Eu mă apăr de soare. (pe cine apăr? (pe mine) mă)
Eu mă apăr pe mine de soare. (pe cine apăr? pe mine mă)
El se apară pe sine. (pe cine se apară? pe sine se)
! El se apară pe el. (pe cine se apară? pe el – forma accentuată a pronumelui personal)
complement indirect
El povestește despre sine. (despre cine povestește? despre sine)
nume predicativ
Totul este pentru sine. (pentru cine este? pentru sine)
atribut pronominal prepozițional
Încrederea în sine este bună. (care încredere? în sine)
complement circumstanțial de loc
Profesoara l-a așezat lângă sine. (unde a așezat? lângă sine)
complement circumstanțial de mod
Și-a spus în sine. (cum a spus? în sine)
complement circumstanțial instrumental
A reușit prin sine. (prin cine a reușit? prin sine)
complement circumstanțial de relație
Cât despre tine, mai vorbim. (în ce privință vorbim? despre tine)
Funcțiile sintactice ale pronumelui reflexiv la cazul dativ
atribut pronominal
Mircea și-a depus banii la bancă. (și arată că Mircea este posesorul banilor săi > banii săi)
complement indirect
Își făcea loc cu coatele. (cui? (lui) își)
Pronumele reflexiv forma neaccentuată și funcția sintactică
Pronumele reflexiv forma neaccentuată își păstrează sau nu funcția sintactică în funcție de verbele pe care le însoțește. Pronumele reflexiv are funcție sintactică atunci când verbele au valorile:
reflexiv obiective: se identifică obiectul cu subiectul (își spune ‒ sieși, lui, ei; se spală ‒ pe sine, pe el, pe ea)
reflexiv reciproc: acțiunea este reciprocă (își vorbesc ‒ unul altuia; se înțeleg ‒ unul cu altul)
reflexiv participativ: subiectul are interese în acțiune (își cumpără ‒ ceva pentru sine)
reflexiv posesiv: exprimă posesia asupra unui obiect (își ia geanta ‒ geanta sa, geanta lui, geanta ei)
Pronumele reflexiv nu are funcție sintactică atunci când verbele au valorile:
reflexiv impersonal: acțiune impersonală (se întâmplă, se spune, se cuvine, se cade)
reflexiv eventiv: exprima o transformare (se îngrașă, se înroșește, se îmbogățește)
reflexiv pasiv: se înlocuiește cu diateza pasivă (se construiesc ‒ sunt construite)
reflexiv dinamic: exprimă o participare intensă în acțiune (își amintește, se gândește, se miră)
În aceste situații, formele neaccentuate ale pronumelui reflexiv intră în alcătuirea diatezei reflexive a verbelor.
