Realizări în scris portretul lui Alexandru Ioan Cauza. Vă rog rapid!
Răspunsuri la întrebare
Alexandru Ioan Cuza era „un bărbat de statură mijlocie, însă arătos, cu o înfăţişare plăcută şi ademenitoare. Manierele lui erau distinse, ceea ce nu puţin îi ajuta în izbânzile sale diplomatice”. Când îl atingeai, niciodată nu-ţi rămânea dator cu răspunsul. El era foarte sincer, şi prieten adevărat; dar şi către cine nu-i plăcea, se arăta îndată, căci el nu ştia să se prefacă. El nu iubea pompa şi arătările exterioare şi făcea foarte puţin caz de ovaţii şi de sărbătoriri, pe care, cele mai de multe ori, le ştia că sunt de comandă.
Era nelacom de bani, şi cea mai bună dovadă despre aceasta este că, după cum spune Bolintineanu, el a fost unul din domnii ce au ieşit din domnie, fără să fi făcut avere mare. El însă nici nu avea nevoi prea mari; nu iubea luxul; masa şi traiul său erau cumpătate; avea însă mare plăcere pentru cai frumoşi, cu toate că nu era bun călăreţ. Într-un grad înalt era dezvoltat la el simţământul dreptăţii, fapt pe care îl recunoşteau chiar şi duşmanii săi. […]
Cuza era apoi foarte mândru şi nu pleca uşor capul înaintea altuia. […]
Cuza era un înfocat naţionalist şi patriot, precum o dovedeşte mai întâi răsunătoarea lui demisie, apoi ţinuta sa mândră şi vrednică faţă de toate puterile, în tot timpul domniei lui, ţinta lui supremă fiind ridicarea politică a poporului său; după cum o dovedeşte şi, după ieşirea lui din domnie, refuzul său de a reintra în ţară cu ajutorul baionetelor străine, când Franţa îi făcu această propunere. […] Cuza era şi un luptător aprig şi neobosit pentru egalitatea socială şi pentru răsturnarea privilegiilor, şi în această privinţă, omul cel mai potrivit pentru perioada de dezvoltare în care intra poporul românesc.