Question

Realizati la alegere o prezentare despre monarhia absoluta din Anglia​

Answer 1

In Anglia, monarhia absolută se instaurează prin domnia lui Henric al VII-lea (1485-1509), care pune capăt Războiului celor două roze.Suveranul guverna cu ajutorul consiliului privat, şi exercită puterea judiciară prin intermediul unor funcţionari care depind direct de monarh. Parlamentul avea prerogativa de a aproba impozitele şi strangerea de trupe de mercenari, în condiţiile în care regale nu beneficiaza de o armată regulată. În această perioadă Parlamentul îşi definitivase structura bicamerală, fiind impartit între Camera Lorzilor, care erau numiţi de rege dintre laici şi oameni ai bisericii, si Camera comunelor, alcătuită din reprezentanţi ai oraşelor ridicate de rege la rangul de circumscriptii electorale. Corpul decutume codificate în secolul al XII-lea, care reprezintă baza judiciară a regatului.Desi parlamentul dispune de prerogative largi, pentru a şi le putea manifesta e nevoie ca regale sa-l convoce.Henric al VII-lea întăreşte puterea regală prin consolidarea justiţiei, reorganizareaarmatei, recuperarea domeniilor coroanei. Politica sa fiscală echilibrată, care nu l-a obligat sa impuna noi impozite, i-a îngăduit să convoace rar parlamentul, care a avut un rol nu foarte important în timpul domniei sale.Fratele său, Henric al VIII-lea (1509-1547), a continuat această politică de întărire a puterii regale. Între 1507-1529 a evitat să convoace parlamentul, printre altele şi pentru că a beneficiat de resursele financiare moştenite în urma politicii echilibrate a fratelui său. Nevoia sa de sprijin în conflictul cu papalitatea, generat de refuzul papei de a accepta divorţul de Caterinade Aragon în vederea recăsătoririi cu Ann Boleyn l-a făcut să convoace mai frecvent parlamentul.Acesta e asociat la toate etapele fundamentale ale rupturii de Roma, şi cu ajutorul său sunt realizate toate măsurile importante : proclamarea regelui ca şef suprem al bisericii din Anglia,secularizarea averilor bisericeşti. Colaborarea cu regalitatea în vremea lui Henric al VIII-la acondus la o lărgire a prerogativelor Parlamentului şi la o recunoaştere lărgită a acestuia.Pe aceasta bază, unii istorici consideră că în Anglia nici nu se poate vorbi de o monarhie absolută,ci de o a treia cale, caracterizată de colaborarea între monarh şi adunarea stărilor privilegiate, calesituată între monarhia electivă de tip polonez şi cele autoritare, de tip rus sau francez.După moartea lui Henric al VIII-lea a urmat o perioadă dificilă pentru absolutismul regal,deoarece succesorul său imediat, Eduard al VI-lea (1547-1553), a urcat pe tron fiind minor şi a disparut destul de repede, lăsând deschisă problema succesiunii. I-a urmat Maria Tudor (1553-1558), fiica lui Henric al VIII-lea din prima căsătorie, cu Caterina de Aragon. Căsătorită cu Filipal II-lea, viitorul rege al Spaniei şi dorind să restaureze catolicismul persecutat de reformaţi,aceasta a luat măsuri dure împotriva protestanţilor englezi, ceea ce I-a adus numele de “BloodyMary” (Maria cea Sângeroasă).I-a urmat la tron sora sa Elisabeta (1558-1603), fiica Annei Boleyn, pentru care Henric alVIII-lea a divorţat, ajungând la ruptura cu Roma. Elisabeta a restabilit politica de sprijinire a bisericii anglicane, a încurajat comerţul, a continuat războiul cu Spăania. Pe parcursul lungii sale domnii, ea a convocat parlamentul doar de 13 ori, semn al maturizării atinse de puterea regală.