Realizați o compunere cu tema Iernile de altadata. Minim 32 de randuri de foaie studențească. Repede
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
2
Iernile de altadata
Stau pe fotoliul de langa soba si ma gandesc la iernile de altadata.
Cand eram mai mic mergeam iarna la bunici si ma jucam cu prietenii mei. Ne bateam cu bulgari, faceam ingeri in plapuma alba de diamante, faceam oameni din zapada abia asternuta.
Campul de cristal ne astepta sa venim cu saniutele si cu chicotele noastre de bucurie.
Veneam cu saniutele unii dupa altii ca si cum ar fi fost un tren care se putea misca fara sine, iar in fiecare vagon erau cativa pasageri. Chiar daca lacul era inghetat, ne caram pe el ca si cum eram pe patinoar. Simteam ca plutesc pe aripile iernii. Eram ca niste pasari de gheata care zburau de colo-colo. Peisajul nu era intreg fara copacii ca de zahar, ferestrele acoperite de florile de gheata, acoperisurile caselor ca spuma laptelui, dar mai ales albinutele care cadeau lin din vazduh si pana la noi pe pamant.
Seara, cand mergeam fiecare la casa lui, veneam uzi la picioare si inghetati de frig, dar nu incetam sa visez la clipele frumoase care le petreceam.
Acum nu mai aud niciun chicot pe derdelusul singuratic, nu vad nicio ploaie de mingiute de vata si niciun tren plin de pasageri. Toate acestea au disparut. Nu mai exista din cauza internetului.
A fost o perioada frumoasa, dar acum pe cale de disparitie.
Stau pe fotoliul de langa soba si ma gandesc la iernile de altadata.
Cand eram mai mic mergeam iarna la bunici si ma jucam cu prietenii mei. Ne bateam cu bulgari, faceam ingeri in plapuma alba de diamante, faceam oameni din zapada abia asternuta.
Campul de cristal ne astepta sa venim cu saniutele si cu chicotele noastre de bucurie.
Veneam cu saniutele unii dupa altii ca si cum ar fi fost un tren care se putea misca fara sine, iar in fiecare vagon erau cativa pasageri. Chiar daca lacul era inghetat, ne caram pe el ca si cum eram pe patinoar. Simteam ca plutesc pe aripile iernii. Eram ca niste pasari de gheata care zburau de colo-colo. Peisajul nu era intreg fara copacii ca de zahar, ferestrele acoperite de florile de gheata, acoperisurile caselor ca spuma laptelui, dar mai ales albinutele care cadeau lin din vazduh si pana la noi pe pamant.
Seara, cand mergeam fiecare la casa lui, veneam uzi la picioare si inghetati de frig, dar nu incetam sa visez la clipele frumoase care le petreceam.
Acum nu mai aud niciun chicot pe derdelusul singuratic, nu vad nicio ploaie de mingiute de vata si niciun tren plin de pasageri. Toate acestea au disparut. Nu mai exista din cauza internetului.
A fost o perioada frumoasa, dar acum pe cale de disparitie.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Istorie,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă