Realizati o compunere de maxim 20 de randuri in care sa valorificati poezia "Limba noastra" aratand importanta cunoasteri si repspectari limbi romane.
PS:Puteti sa faceti mai multe randuri daca se poate
Răspunsuri la întrebare
Poezia ”Limba noastra" exprimă sentimente de adanca dragoste si pretuire pentru limba romana, creatie a poporului nostru de-a lungul existentei sale istorice. Caci limba romana este viata noastra, este sufletul nostru cu oglinzi fermecate in lumina carora se vede - asa cum s-a nascut si a crescut de-a lungul veacurilor-chipul cel mandru al tarii, al poporului.
Istoria, natura, folclorul, neamul, religia, pamantul, literatura sunt coordonatele nationale care se unesc prin limba, simbol unic si esential. Prin limba ne-am pastrat fiinta neamului,existenta noastra ca nationalitate, ducand in acest scop o lupta darza, cu mari jertfe. Textul repezintă o odă dedcată însuși sufletului și liantului neamului nostru - limba română, o limba atat de armonioasa și mult plăcută.
Compozitional, poezia cuprinde 12 catrene care pot fi grupate in doua directii: primele 8 strofe, cristalizata in jurul verbului a fi , cuprind definitii lirice ale limbii romane, iar ultimele 4 sunt adevarate indemnuri pentru pastrarea si imbogatirea ei.
Titlul poeziei este explicat pe intreg parcursul acesteia prin enumerarea unor comparatii cu valoare metaforica, care alcatuiesc ”portretul" poetic al limbii romane. Limba romana este comparata cu termeni luati din diferite domenii ale existentei neamului. Gramatical, al doilea termen al comparatiei este un nume predicativ al verbului a fi". Limba noastra-i o comoara", un sirag de piatra rara ", foc ce arde ", numai cantec", doina", roi de fulgere", graiul painii", vechi izvoade", limba sfanta", limba vechilor cazanii" , piatra lucitoare".
In strofa intai - "Limba noastra-i o comoara, un sirag de piatra rara" - este o metafora, cu funcție de definiție artistica, suită ce debutează cu aprecierea cea mai generală, dar și cea mai plină de sens (LIMBĂ-COMOARĂ), ce sugerează valoarea, strălucirea, frumusețea, tainica bogăție - toate laolaltă virtuți ale limbii române dintotdeauna. Comparația utilizată (”Comoară") sugerează rădăcinile îndepărtate si statornice ale limbii, iar metafora ”șirag de piatra rara” indică unicitatea acesteia.