Realizati un text argumentativ despre "Importanta banilor in viata oamenilor"
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
78
Problematica averii,indiferent de forma ei- bani, pamant,proprietati de orice natura-a provocat dintotdeauna dispute si a antrenat condeiele scriitorilor. Biserica insasi nu este straina de aceasta tema, din moment ce promoveaza o intreaga ideologie ce il indeamna pe om sa alunge din mintea sa preocuparile de natura materiala. De fapt, in viziunea traditionala omul este incurajat sa aiba grija de nevoile sufletului, apoi sa isi hraneasca mintea. Nu numai ca nu este incurajat sa acumuleze valori materiale, ci dimpotriva,se considera ca acestea dauneaza individului, pentru ca il indeparteaza de Dumnezeu.Proverbe ca "Banul este ochiul dracului " evidentiaza tocmai aceasta aura intunecata ce incojoara valorile materiale.Si pentru ca mentalitatile evolueaza in opozitie, modernitatea vine sa corecteze vechea ideologie,stimulandu-l pe om sa stranga bunuri, sa trudeasca sau, la nevoie, sa fure ori sa ucida , doar ca sa aiba cat mai mult. Nimic nu mai sta in calea omului modern pornit sa stranga avere: abandoneaza familii, se vinde pe sine sau pe oricine valoreaza ceva, comite grave abateri de la regulile eticii si ale bunului-simt. Intre aceste mentalitatii, fiecare om trebuie sa faca niste alegeri. Consider ca intotdeauna atitudinile extreme sunt toxice si ca in tot si in toate trebuie sa existe o masura. Familia si linistea sunt cu adevarat cele mai importante valori, dar intr-o anumita masura banul contribuie si el la pastrarea si apararea acestora. Asa cum insusi echilibrul lumii se sprijina pe o distributie echitabila a fortelor, echilibrul propriei lumi presupune o negociere a valorilor materiale cu cele spirituale.
In primul rand, in societatea moderna, omul a incetat sa isi produca singur toate cele necesare traiului. El face ceea ce stie sa faca, in folosul lui si al altora, fiind remunerat pentru serviciile sale, ca la randul lui sa remunereze pe aceia care ii ofera ceea ce el nu poate sa faca. Este firesc deci sa incerce sa adune resursele necesare spre a asigura, atat lui, cat si familiei, toate cele necesare unui trai decent. Insist asupra ideii de masura, pentru ca oamenii ajung adesea sa considere excesul drept necesitate si sa ajunga sa sacrifice tocmai lucruriule pentru protejarea carora s-a angajat in lupta existentiala. Cred ca asa s-a intamplat si in Moara cu noroc.Intentiile lui Ghita, un cizmar tanar si sarac, nu sunt condamnabile. Vede lucrurile in perspectiva, are ani lungi inaintea lui si a familei sale si cateva suflete de care este responsabil. Cand intelege cat de mare este pretul platit pentru bunastarea familei- caci intotdeauna este un pret de platit- Ghita nu da inapoi, ci incearca sa reziste. Intre el si Lica este o lupta inegala, deoarece Lica are experienta raului si radacini in mizeria morala peste care Ghita crede ca va putea trece fara sa se compromita. Iar Ghita pierde: familia, averea si viata.
In al doilea rand, asigurarea celor necesare traiului elibereaza spiritul de povara griji pentru ziua de maine. Un om fara griji materiale ar trebui sa-si cultive spiritul, sa se bucure de familie in micul sau univers in care soarele straluceste in fiecare zi. In Antichitatea greaca, ganditorii cetatilor erau alesi din randul celor cu stare, deoarece se considera ca un om provocat de problema supravietuirii nu se va putea dedica reflectiei. Din nou se pune insa problema masurii, deoarece uneori, cand omul scapa de probleme, simte o nevoie patologica de a suferi, provocand el insusi necazurile de care soarta generoasa il ferise. Renascentistii considerau ca fericirea este o combinatie intre armonia interioara si stabilitatea materiala. Intr-o astfel de conjunctura, poate chiar si Ion al lui Liviu Rebreanu si-ar fi gasit fericirea, daca prosperitatea i-ar fi dat si puterea necesara de a o iubi pe Ana.
In concluzie, ierarhia valorilor este cea care ordoneaza sau dezordoneaza viata fiecarui individ. Eu cred ca , intr-o oarecare masura, fericirea este o forma de echilibru. Intre cele bune si cele rele, intre trup si suflet, intre materie si spirit, intre familie si prosperitate.
In primul rand, in societatea moderna, omul a incetat sa isi produca singur toate cele necesare traiului. El face ceea ce stie sa faca, in folosul lui si al altora, fiind remunerat pentru serviciile sale, ca la randul lui sa remunereze pe aceia care ii ofera ceea ce el nu poate sa faca. Este firesc deci sa incerce sa adune resursele necesare spre a asigura, atat lui, cat si familiei, toate cele necesare unui trai decent. Insist asupra ideii de masura, pentru ca oamenii ajung adesea sa considere excesul drept necesitate si sa ajunga sa sacrifice tocmai lucruriule pentru protejarea carora s-a angajat in lupta existentiala. Cred ca asa s-a intamplat si in Moara cu noroc.Intentiile lui Ghita, un cizmar tanar si sarac, nu sunt condamnabile. Vede lucrurile in perspectiva, are ani lungi inaintea lui si a familei sale si cateva suflete de care este responsabil. Cand intelege cat de mare este pretul platit pentru bunastarea familei- caci intotdeauna este un pret de platit- Ghita nu da inapoi, ci incearca sa reziste. Intre el si Lica este o lupta inegala, deoarece Lica are experienta raului si radacini in mizeria morala peste care Ghita crede ca va putea trece fara sa se compromita. Iar Ghita pierde: familia, averea si viata.
In al doilea rand, asigurarea celor necesare traiului elibereaza spiritul de povara griji pentru ziua de maine. Un om fara griji materiale ar trebui sa-si cultive spiritul, sa se bucure de familie in micul sau univers in care soarele straluceste in fiecare zi. In Antichitatea greaca, ganditorii cetatilor erau alesi din randul celor cu stare, deoarece se considera ca un om provocat de problema supravietuirii nu se va putea dedica reflectiei. Din nou se pune insa problema masurii, deoarece uneori, cand omul scapa de probleme, simte o nevoie patologica de a suferi, provocand el insusi necazurile de care soarta generoasa il ferise. Renascentistii considerau ca fericirea este o combinatie intre armonia interioara si stabilitatea materiala. Intr-o astfel de conjunctura, poate chiar si Ion al lui Liviu Rebreanu si-ar fi gasit fericirea, daca prosperitatea i-ar fi dat si puterea necesara de a o iubi pe Ana.
In concluzie, ierarhia valorilor este cea care ordoneaza sau dezordoneaza viata fiecarui individ. Eu cred ca , intr-o oarecare masura, fericirea este o forma de echilibru. Intre cele bune si cele rele, intre trup si suflet, intre materie si spirit, intre familie si prosperitate.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Limba română,
8 ani în urmă
Biologie,
9 ani în urmă
Engleza,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă