Redactati o compunere descriptiva ! Va implor frumos!Am nevoie de ajutor!Dau 100 puncte,inima,fallow,recomandare,coroana doar ajutați-mă!
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
O zi din vacanța mare
A venit vacanța mare. Ma bucur foarte mult împreună cu fratele meu, ca am terminat școala. Chiar din prima zi de vacanță ne hotărâm sa plecăm pentru o luna de zile la bunici la țară. Odată ajunși la bunici bucuria revederi locurilor formase și pline de amintiri este mare. Pădurea din apropierea casei ne atrage foarte mult. Ne hotărâm sa mergem în pădure la strâns de bureți. Ajunși în pădure dam de un pui de căprioară rătăcit. Ne apropiem de el timizi, dar din primele momente observăm ca este rănit la un ipcior. Nu stăm prea mult pe gânduri și dăm telefon la domnul pădurar sa ne ajute. Domnul pădurar a venit foarte repede și ne-a ajutat. Ne-am bucurat foarte mult ca l-am ajutat pe puiul de căprioară.
Era dimineața…
Era dimineața, devreme. Era duminică, la început de decembrie.
Afară ploua...Mă pregăteam să beau laptele firbințel, în care bunica
presăra, cu grijă, o jumătate de linguriță de scorțișoară, apoi
adăuga două lingurițe de miere..., era o minune !
În timp ce savuram, cu ochii închiși, firișoarele de abur cald,
ce se ridicau din cana mea, am auzit un ciocănit la geam.
Am deschis ochii, sau mi s-a părut că i-am deschis, iar acolo,
dincolo de geam, era un pițigoi mic, drăguțel și foarte zglobiu.
Am întredeschis prudent fereastra și l-am privit de aproape.
Priveam acel pițigoi, cu căpșorul albăstrui, pătat cu alb pe la
gușuliță, iar pe burtică desenat cu galben.
Doar aripile erau scăldate-n gri, pentru a părea mai serioase,
pentru că aripile erau foarte importante pentru pițigoi.
Deși are și el două picioare, pițigoiul mai mult zboară !
Am luat un biscuite de pe masă, l-am fărâmițat pe pervazul
de afară al ferestrei, apoi m-am întors la cana mea cu lapte,
la aromele deja știute, mereu seducătoare.
Pițigoiul a revenit și a tot ciugulit, ciripind, fărâmele de biscuite.
Apoi a zburat departe, nu înainte de a face o întoarcere scurtă către
fereatra mea, evident pentru a-mi mulțumi.
Iar eu simțeam ceva atunci, ceva simplu, ceva plăcut și învăluitor,
ceva ce uneori se numește... Fericire !
Fericirea, știe mai toată lumea, este o zână bună, și mereu zâmbitoare.
Ea ne pătrunde-n suflet și ne farmecă, dar nu mereu, ca să nu ne luăm
nasul la purtare și să uităm că mai avem și alte treburi, serioase !