redacteaza , in 80-150 de cuvinte , o naratiune in care sa prezinti o intamplare reala sau imaginara petrecuta la mare .
Răspunsuri la întrebare
Răspuns de
218
Astăzi am ajuns la mare,m-am dat jos din mașină și am tras aer în piept,acesta uscandu-mi nările uscate de vântul din masina.Mi-am dus bagajul în cameră și m-am aruncat în pat,m-am întins pe patul moale si m-am uitat spre geam,apunea soarele.Am început să mă gândesc la ce o să mă astepte, la ce o să experimentez și o să pățesc.
Intr-un final a venit și dimineața,după cum îmi e norocul în viață,din prima clipă a trebuit să sparg ceva,m-ai precis o lampa.Mi-am continuat tabieturile și apoi m-am dus la recepție să declar fapta ghinionistă,acolo am văzut ceva ce mi-a făcut inima să tresare,am văzut o față gingașă ce în lumină soarelui părea desprinsă dintr-un portret umanist.M-am dus la ea,am încercat să mă prezint,să o cunosc,să creez o relație,a acceptat.
Atunci știam ca o să fie o vacanță inedită,plină de nopți caracterizate de plimbări lungi pe plajă scaldata în nuanțele aurii ai apusului ce se reflectau pe întinderea mare de apă și apoi pe nisipul ce ne gâdilă tălpile.Dar cum fotul se termina a venit și clipă despărțirii,clipă ce mi-s-a părut infinită,dar nu din cauza faptului ca eram trist,ci deoarece știam ca o să pot mereu să am unde să mă întorc.
Intr-un final a venit și dimineața,după cum îmi e norocul în viață,din prima clipă a trebuit să sparg ceva,m-ai precis o lampa.Mi-am continuat tabieturile și apoi m-am dus la recepție să declar fapta ghinionistă,acolo am văzut ceva ce mi-a făcut inima să tresare,am văzut o față gingașă ce în lumină soarelui părea desprinsă dintr-un portret umanist.M-am dus la ea,am încercat să mă prezint,să o cunosc,să creez o relație,a acceptat.
Atunci știam ca o să fie o vacanță inedită,plină de nopți caracterizate de plimbări lungi pe plajă scaldata în nuanțele aurii ai apusului ce se reflectau pe întinderea mare de apă și apoi pe nisipul ce ne gâdilă tălpile.Dar cum fotul se termina a venit și clipă despărțirii,clipă ce mi-s-a părut infinită,dar nu din cauza faptului ca eram trist,ci deoarece știam ca o să pot mereu să am unde să mă întorc.
gogalniceanum:
frumos
Răspuns de
151
Cum canta
marea
E o seara frumoasa de august. Sunt in vacanta, la mare. Soarele fierbinte a apus, lăsand loc unui cer întunecat, ce se oglindește în mare. In infinitul albastru se aprind licariri zanatice. Ici si colo pe luciul apei tremura stropi de lumina. Luna-si picura argintul peste lume.
Ascultand cîntecul mării îmi dau seama că există un mare secret, o poveste misterioasă, care se ascunde in spatele acestui cîntec. Valurile inspumegate alearga ca turbate pe apa. Aproape de mal incep sa se topeasca, sa se desumfle. Apoi, cu ultimele puteri, se arunca pe nisip fosnind surd. Parca vor sa acopere tot uscatul, dar sunt trase inapoi de un arc imaginar.
Vasul „Speranţa” alunecă lin pe creştetul valurilor ce se izbesc de stânci, lăsând în urmă o cărare de spumă verzuie. Dintr-o data la câţiva metri de bordul vaporasului apare o femeie, având jumătate de corp deasupra apei. Este o sirenă de o mare frumuseţe. Cu părul albastru ce îi flutura pe umeri, cu mâini graţioase, scoate mici ţipete ascuţite. Partea inferioară a trupului, care acum se vedea ieşind din apă, se termina cu o coadă lungă şi bifurcată.
Cu ţipete de bucurie sirena se scufunda, de cateva ori, în apă pentru a apărea apoi în spatele navei, dupa care dispare definitiv in adancul marii.
Un val rece care mi-a atins piciorul cu un clipocit stins mi-a amintit ca trebuie sa plec.
Plec cu un zambet pe buze si fermecata de imaginea si cantecul marii.
E o seara frumoasa de august. Sunt in vacanta, la mare. Soarele fierbinte a apus, lăsand loc unui cer întunecat, ce se oglindește în mare. In infinitul albastru se aprind licariri zanatice. Ici si colo pe luciul apei tremura stropi de lumina. Luna-si picura argintul peste lume.
Ascultand cîntecul mării îmi dau seama că există un mare secret, o poveste misterioasă, care se ascunde in spatele acestui cîntec. Valurile inspumegate alearga ca turbate pe apa. Aproape de mal incep sa se topeasca, sa se desumfle. Apoi, cu ultimele puteri, se arunca pe nisip fosnind surd. Parca vor sa acopere tot uscatul, dar sunt trase inapoi de un arc imaginar.
Vasul „Speranţa” alunecă lin pe creştetul valurilor ce se izbesc de stânci, lăsând în urmă o cărare de spumă verzuie. Dintr-o data la câţiva metri de bordul vaporasului apare o femeie, având jumătate de corp deasupra apei. Este o sirenă de o mare frumuseţe. Cu părul albastru ce îi flutura pe umeri, cu mâini graţioase, scoate mici ţipete ascuţite. Partea inferioară a trupului, care acum se vedea ieşind din apă, se termina cu o coadă lungă şi bifurcată.
Cu ţipete de bucurie sirena se scufunda, de cateva ori, în apă pentru a apărea apoi în spatele navei, dupa care dispare definitiv in adancul marii.
Un val rece care mi-a atins piciorul cu un clipocit stins mi-a amintit ca trebuie sa plec.
Plec cu un zambet pe buze si fermecata de imaginea si cantecul marii.
Alte întrebări interesante
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Matematică,
8 ani în urmă
Fizică,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă
Limba română,
9 ani în urmă
Matematică,
9 ani în urmă