redactează o compunere care sa aibă următorul început: tânjesc după apa marii
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Tânjesc după apa mării.Tânjesc după tot ceea ce înseamnă vară.Vreau să mă duc la mare,să văd răsăritul soarelui,să mă distrez,să mă simt bine.
Iată că azi,visul meu se împlineşte.Mă duc la mare!Acum îmi fac bagajele şi aştept cu nerăbdare să plec.Vorbesc şi cu prietenii mei să văd dacă sunt gata,pentru a putea merge împreună.
Acum că suntem aici cu toţii,mergem în gară să aşteptăm trenul nostru.Cum acesta soseşte,mergem nerăbdători să ocupăm locurile şi aşteptăm cu o foarte mare nerăbdare să ajungem.
Eu tot drumul mă gândesc la cât de frumos şi de distractiv o să fie,la câţi prieteni noi ne vom face.
Imediat cum ajungem,ieşim din gară şi luăm un taxi spre hotel.Odată ajunşi,mergem în camerele noastre şi fiindcă,este seară deja,ne pregătim de un somn odihnitor pentru a acumula energie pentru ziua de mâine.
Imediat cum ne trezim,ne pregătim să mergem pe plajă.Ieşim din hotel şi ne îndreptăm spre enorma plajă,pentru a găsi nişte şezlonguri libere.
Ne găsim locuri,le ocupăm,şi după aceea intrăm în apa mării.
Mergem să luăm prânzul,şi ne pregătim pentru un concert pe plajă,ce va avea loc diseară.După ce ne-am pregătit,mergem în faţa scenei,pentru a fi cât mai aproape de cântăreţi şi pentru a ne putea distra şi mai bine.
Când concertul ia sfârşit,ne îndreptăm înapoi spre camerele noastre.Ne facem bagajele,pentru că mâine ne întoarcem acasă.
Mă bucur că am avut ocazia să fiu aici cu prietenii mei şi că totul a fost minunat.Sper să mai venim şi anul viitor.
Tânjesc după apa mării, de care mă leagă-un dor adânc. Valuri mari în zare să privesc. Albastrul ei să mă cuprindă și-n valuri zbuciumate să m-avânt. Atâta dor de mare zăcea în al meu suflet. Voiam să îmbrățișez marea, ca pe o prietenă veche, demult pierdută.
Ocazia s-a ivit și părinții mei mi-au spus că o să plecăm de îndată către o stațiune pe care o îndrăgesc. Auzind vestea, parcă auzeam marea, pescărușii și galsurile de copilași veseli. Parcă vedeam urmele pașilor mei pe nisip, pierduți de mare într-o clipă. Mi-am pregătit valiza cu mare grijă, fără să uit de protecția solară! Cine vrea să meargă la mare și să se-ntoarcă o pătlăgică?
Drumul a fost lung, dar ajunși, în sfârșit, ne-am cazat. Pensiunea era frumoasă și se afla la doi pași de plajă. Am plecat imediat cu părinții spre plajă, conduși de dorința de a privi marea îndindere de apă albastră. Marea Neagră era superbă! Adierea ușoară, apa caldă și soarele zâmbitor ne-au făcut șederea mult mai plăcută. Din întâmplare, m-am întâlnit cu un coleg de clasă, aflat în vacanță în aceeași stațiune. A strigat după mine:
-Dora! Colegă dragă, nu aveam cum să nu te recunosc! Ce mă bucur să te văd!
-Mircea, ce surpriză! Te uimește și pe tine marea?
-Da! Hai să construim castele de nisip!
Toată ziua părinții mei și ai lui Mircea au discutat, au râs și noi, alături, am construit castele de nisip, ne-am povestit toate aventurile din timpul verii și ne-am gândit cu groază la catalogul care avea să ne ia în primire în curând. Puteam să respirăm ușurați. Eram la mare și până la venirea școlii mai erau... câteva săptămâni!