Redactează o compunere cu titlul primăvara a cărui început sa fie acesta
“Natura s-a trezit din nou la viața!Soarele își trimiterazele binefăcătoare pe pământ.”
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Primavara
Natura s-a trezit din nou la viața!Soarele își trimite razele binefăcătoare pe pământ.Craiasa ghioceilor imbracata in vesminte de sarbatoare a pus stapanire pe tot ce misca in natura.Se simte miros divin de iarba proaspata.Peste tot flori , verdeaţă, pomi au imbracat rochii cu flori rozalii, se aude zumzet de albine, cantec de păsărele.Rândunica cea voioasă îşi face cuibul,mierla fluieră în zăvoi.Zboară gândăcei de tot felul.Furnicile harnice lucrează toată ziua, albinele caută nectar printre florile dezmortite.Primăvara a adus miresme imbelsugate, vânturi calde, usoare ploi şi multa veselie.Un anotimp cu multa miscare.Tractoarele zumzaie pe ogoare.Mieii zburda pe campii.Zilele sunt mai lungi,mai calduroase,mai blande.Oamenii au bucurie in suflet si pe chip.
Primăvara
Natura s-a trezit din nou la viața! Soarele își trimite razele binefăcătoare pe pământ. Încet-încet, plapuma rece de zăpadă se topește și mici ghiocei timizi apar, anunțând mult așteptata primăvară! Păsările se adună-n stoluri, ciripind vesele pe crengile copacilor înmuguriți. Viscolul își ia la revedere de la tărâm, ducându-se să se odihnească după iarna grea.
Dănuța a venit în vacanța de primăvară la bunici. Alerga prin grădina lor mare cu atâta bucurie! De când aștepta să meargă în natură, să uite de viața de la bloc! Își dorea să o ajute pe bunica ei la treburile gospodărești și să învețe de la ea tot ce se poate. A mers cu bunica ei să hrănească găinile, să dea de mâncare oițelor și căprițelor, apoi a ajutat-o la cusut și la țesutul la război. Toată iarna, bunica ei țesea la război carpete frumoase cu modele tradiționale, cu flori și chiar simple. Micuței fetițe îi era greu să înțeleagă procesul complicat, dar cu răbdare, bunica a învățat-o. I-a meșterit bunicul un război mic, cu care să se joace. La un moment dat, supărat spune:
-Bunico! Uite ce am făcut! M-am încurcat în atâtea ațe!
-Stai, scumpa mamei, că rezolvăm! Spuse bunica zâmbind.
Văzând-o roșie ca o pătlăgică, bunica a râs și i-a mai explicat încă o dată. Răbdarea bunicii era atât de mare pentru că-și iubea nepoata ca pe ochii din cap. O vedea ca pe însăși primăvara, nepoțica aducându-i în suflet inocență, puritate și frumusețe.
Grădina bunicilor era plină de ghiocei, toporași, lalele și lăcrămioare parfumate. Dănuța știa că venise ziua plecării, în care părinții vor veni să o ia acasă. S-a gândit să le facă o surpriză bunicii și mamei. A cules din grădină mai multe floricele, făcând două buchete mari și frumoase pentru cele mai importante raze de soare din viața ei.
Le-a înmânat buchetele frumoase, și-a îmbrățișat bunici și a plecat înapoi acasă, cu amintiri noi și cu războiul dăruit de bunicul. Bunica, rămasă în urmă, privind mașina îndepărtându-se, oftă. Își spuse pentru sine: 'Mi-a plecat nepoțica, dar a lăsat în urma ei primăvară... și în natură, dar mai ales în sufletul meu!'. Zâmbi și intră în curte.