Question

Redactează o compunere de minim 130 de cuvinte în care să povestești o întâmplare legată de un joc și să prezinți cel puțin o emoție trăita

Answer 1

Răspuns:

Acum doua luni, in curtea bunicii mele mancam mere asteptandu-mi prietenii sa soseasca la mine acasa.

Kolya, Paula si Fedya ma strigau la poarta in timp ce ma grabeam sa le deschid poarta.

I-am primit in curte, si am fugit toti in casa. Kolya a adus un porumbel cu el, si Fedya a adus un sobolan micut (era considerat animal de companie pentru el), in timp ce Paula s-a asezat langa mine si I-am privit pe cei doi cum isi imbracau vietuitoarele. Kolya i-a pus porumbelului pe cap o palarie micuta si Fedya i-a pus sobolanului un trenci micut. Paula s-a uimit zicand:

— Vai vai! Uite-te la porumbel, ce dragut arata! Hai sa ii aratam bunicii tale cat de frumosi sunt..!

— Nu cred ca ii voi arata acum Paula, mamaie are treaba si nu vrem sa o deranjam. Face curat prin curte..

Kolya si Fedya au iesit afara fara noi iar in timp ce Kolya se juca cu porumbelul Fedya l-a prins pe Kolya de la spate si l-a speriat.

— Vai!
El si-a scapat porumbelul din mana; i-a cazut palaria de pe cap si nu putea sa-l prinda, Paula a tipat din acea cauza si a speriat si sobolanul lui Fedya.
— Paula! Nu mai tipa!

Kolya incepu sa planga ca si-a pierdut porumbelul, si ca nu mai avea cum sa il gaseasca. Fedya il prinse pe sobolan si il luase in mana.
— Kolya, kolya.. Nu mai plange, stim ca iti vei gasi porumbelul.

— Dar eu l-am adus aici ca sa ne distram, si sa incercam ceva nou, un joc nou, sa ne deghizam animalutele. Dar uite ce am facut, l-am pierdut pe el! Pe porumbel!

Fedya se duse spre el si ii spune,

— Este in regula, pana la urma nu va ramane pierdut, stii?

Kolya, asezat pe iarba incerca sa se calmeze si sa nu dea cu privirea la palariuta care cazuse de pe caputul porumbelului, ca il intrista si mai tare.
— Paula, Fedya, ce vom face ca sa il gasim? Kolya este foarte trist dupa cate vad. Si totusi nu inteleg de Fedya impreuna cu el a iesit afara, v-am spus ca bunica ii ocupata..

— Imi cer scuze.

Paula se uita la mine cu o privire rece, crezand ca l-am certat pe Fedya.

— Nu trebuia sa ii vorbesti in tonul asta..

Am ramas fara cuvinte dupa, stiind ca am stricat ziua, si ca mi-am intristat si prietenii.

— Deja plecati?

— Il vom lua pe Kolya acasa, va veni si Paula cu noi. Scuze, ne vom vedea mai incolo..

Spuse Fedya, cu un glas trist.

— O-oh! Ne vedem mai incolo!

M-am intors, si m-am gandit ca daca nu ieseam azi nicaieri era mai bine. Si asa inca simt un gust amar din cauza ca mi-am facut prietenii sa se simte prost. Cum s-au intamplat lucrurile asa de repede? Trebuia ca ei sa fi ascultat de mine! Dar daca bunica nu era ocupata.. Macar mi-a placut ca ne-am jucam putin, si ca ne-am distrat. Pana si azi Kolya nu si-a gasit porumbelul pe care l-a pierdut la mine in curte.. Nu ma pot ajuta dar uneori ma simt trist.

Apropo compunerea e lunga dar sper ca e in regula