Question

redacteaza o compunere de minim 150 de cuvinte , in care sa motivezi apartenenta la specie a pastelului lui george cosbuc, pastel

Answer 1

Salut !

Cerință: Redactează o compunere de minim 150 de cuvinte în care să motivezi apartenența la specie a pastelului ” Pastel ” de George Coșbuc.

Definiție:

Pastelul este specia genului liric în versuri, în care este descris un tablou din natură, în culori calde, față de care sunt exprimate impresii și sentimente ale autorului.

Trăsături:

• este specie a genului liric:
• eul liric apare în ipostaza de contemplator al naturii;
• textul este scris în versuri;
• este o descriere artistică a unui peisaj surprins într-un anumit anotimp sau moment al zilei;
• se caracterizează prin apariția a numeroase substantive și adjective, mai puțin verbe;
• creionarea tabloului este realizată în culori calde;
• se remarcă prezența figurilor de stil și a imaginilor artistice;
• sunt exprimate impresiile, sentimentele autorului în legătură cu peisajul descris

Termenul de pastel a fost utilizat în artele plastice, unde denumea o pictură pe tema naturii, realizată în culori pale, calde.

Vasile Alecsandri este considerat creatorul pastelului în literatura română, prin intermediul ciclului de poezii intitulat: ” Pasteluri ”. Temele pe care acesta le abordează sunt:

• succesiunea anotimpurilor ( ” Iarna ”; ” Gerul ”; ” Oaspeții primăverii ” )
• muncile agricole ( ” Plugurile ”; ” Secerișul ”; ” Sămănătorii ” );
• peisajul natal de la Mircești ( ” Serile de la Mircești ”; Lunca din Mircești ” );
• peisaje exotice ( ” Pastel chinez ”; ” Mandarinul ” );

Argumentare:

În opinia mea, poezia ” Pastel ” scrisă de G. Coșbuc este un pastel, deoarece este o specie a genului liric în versuri, în care este descris un tablou din natură, în culori calde, iar eul liric apare în ipostaza de contemplator, exprimându-și sentimentele generate de acesta.

Cuvântul ” pastel ” este împrumutat din pictură și definește un tablou creat printr-o tehnică specială de folosire a culorilor aplicate discret, imaginile fiind estompate, fără tușe groase, emanând delicatețe și gângășie.

În primul rând, textul este o descriere artistică în versuri, ce zugrăvește atmosfera specifică anotimpului de vară. Astfel, prin imagini artistice vizuale, auditive și dinamice, poetu conturează întrepătrunderea cosmicului cu terestrul: ” Prin vişini vântul în grădină / Cătând culcuş mai bate-abia /  Din aripi, şi-n curând s-alină, / Iar roşul mac închide floarea.. ”.

O altă trăsătură specifică pastelului o reprezintă expresivitatea limbajului, conferită de o paletă caldă, variată de figuri de stil: inversiuni: ” roșul mac ”;

” tăcutul liliac ”; personificări: ” eu cred c-a obosit pădurea ”; ” Peste culmi încet amurgul moare ”; ” Căci ziua-ntreag-a tot cântat ”; epitet: ” amurgeşte zarea”; ” haine-ntunecate ”;

Din punct de vedere morfologic predomină grupul nominal ( substantiv + adjectiv ): ” amurgul moare ”; ” amurgeşte zarea ”; ” adânca pace ”, iar verbele sunt la indicativ, prezent, timp specific descrierii, cu rol stilistic de prezent etern.

Fiind o operă lirică, se observp prezența eului liric în ipostaza de contemplator al tabloului descruis, prin mărcile lexico-gramaticale: prin pronume posesive și verbe și pronume de persoana I și III: ” eu ”; „ ea ”.

*** (   Textul capătă forma unui monolog adresat prin structura de vocativ );

Descriind un peisaj de vară, un tablou de natură, poetul exprimă, de fapt propriile trăiri, iar vara, cu atmosfera specifică acestei zi, devine o metaforă pentru starea sufletească a acesteia.

Muzicalitatea poeziei este conferită de elementele de versificație: rimă încrucișată, măsura de 9-10 silabe, și ritmul trohaic.

În concluzie, prin toate aceste trăsături - prezentarea atmosferei de vară și implicit a tabloului, folosirea descrierii ca mod de expunere, abundența figurilor de stil - creația literară ” Pastel ” scrisă de G. Coșbuc, este un pastel, un adevărat imn închinnat naturii în anotimpul de vară.

*** Se poate completa, în funcție de text cu:

• cromatica tabloului + ex;
• câmpul lexical dominant + ex;
• comuniunea omului cu natura + ex;

POEZIA ” PASTEL ” DE GEORGE COȘBUC:

Prin vişini vântul în grădină

Cătând culcuş mai bate-abia

Din aripi, şi-n curând s-alină,

Iar roşul mac închide floarea,

Din ochi clipeşte-ncet cicoarea

Şi-adoarme-apoi şi ea.

Eu cred c-a obosit pădurea,

Căci ziua-ntreag-a tot cântat

Şi tace-acum gândind aiurea.

Sub dealuri amurgeşte zarea,

Se-ntunecă prin văi cărarea

Şi-i umbră peste sat.

Peste culmi încet amurgul moare

Şi-ntors cu faţa cătr-apus

Dă semne nopţii din ponoare.

Ea-mbracă haine-ntunecate

Şi liniştit din aripi bate

Plutind tăcută-n sus.

Tăciunii-n vatră dau lumină;

Pe drumul de drumeţi sărac

Mai vezi fugind câte-o vecină

Să ceară cu-mprumut jaratec;

Grăbit, dă roate, singuratec,

Tăcutul liliac.

Şi tot mai noapte-apoi se face,

Păduri şi ape-adorm acum;

Dun cer scoboar-adânca pace.

Ici-colo vrun zăvor mai sună –

Începe-a se zări de lună

Şi-i linişte pe drum.

Copiii dorm, visându-şi jocul.

Mai toarce mama. În curând,

Pe vatră ea-nvăleşte focul,

Încuie uşile la tindă,

Se culc-apoi. Iar cariu-n grindă

S-aude-acum rozând.