Question

Redactează o compunere de minimum 150 de cuvinte, in care sa argumentezi apartenența textului dat la specia literară doina

Answer 1

În opinia mea, opera fără nume, culeasă de Vasile Alecsandri, dar port în semnătura unui autor anonim, este o doină populară, deoarece prezintă toate trăsăturile acestea.
Doina populară este o specia a genului liric, În versuri, specifica poporului român, prin care sunt prezentate puternice sentimente de jale, tristețe, dor, dragoste prin intermediul mijloacelor artistice expresive.
În primul rând, fiind o operă populară, are un autor anonim și colectiv și un caracter tradițional, fapt evidențiat la nivelul limbajului de prezența unor termeni populari. Caracterul poeziei este, de asemenea, unul orală și sincretic, fiind însoțit de o melodie adecvată, determinată de prezența unui paralelism sintactic (“mugurul”). Deoarece această doina este de tristețe, autorul prezintă puternice sentimente triste. Focul este un martor al eului liric, căci este “ Neagră și pârlită” si neînfrunzită. Aceasta apare ca o confesiune de mai multe mărci lexico-gramatical, specifice eului liric: forme verbale și pronominale de persoana întâi (“mi-“;”mie”;”sa-mi fac”). Fiindcă apară forme pronominale de persoana întâi, acțiunile negative ale focului sunt antrenate asupra stările eului liric. Poetul este distrus sentimental, căci acesta s-ar spânzura din coaja focului nedublată. Într-al treilea. Vers al operei, este reprezentată o “șansa” pentru eul artistic de a se vindeca, căci este utilizat adverbul “Încă”. În ultima parte a poeziei, apare motivul Mugurului, eul liric fiind în strânsă relație cu acesta căci el nu a răsărit încă,dar, totuși, urmează un nou început pentru mungurul de a răsări; pentru stările eului liric de a se vindeca.
In al doilea rând, modul principal de expunere este monologul liric-adresat, deoarece sentimentele eului liric sunt exteriorizate, prin intermediul unui limbaj plastic sugestiv, bogat în figuri de stil și imagini artistice (“”focul (...) ești neagră și parlita”-oximoron; “Sa mi-o spânzur”-imagine dinamica”).

Pe de o parte, acest limbaj formează o muzicalitate aparte, specifică doinei, iar pe de altă parte, elementele de prozodie, apărute în text, contribuie la același lucru. Acestea sunt specifice, apărând măsura de 8 silabe, monotona și ritmul grohăituri.
În concluzie, având în vedere totul prezentat anterior, putem susține ideea că această operă literară este o doină populara