redacteaza o compunere de minimum 150 de cuvinte in care sa caracterizezi un personaj din textul ionica mincinosu l
Răspunsuri la întrebare
Personajele acestui fragment pot fi considerate figuri simbolice, trăind într-un spaţiu ficţional creat de autor.
Un astfel de personaj este şi Ionică, care se află în centrul acţiunii, participând activ la întâmplările relatate şi celelalte personaje acţionează în funcţie de acestea.
În realizarea portretului său autorul foloseşte atât mijloacele caracterizării directe, cât şi cele ale caracterizării indirecte, evidenţiindu-i trăsăturile morale prin care se face remarcat. În mod direct este caracterizat de narator care îi conturează unele trăsături de caracter reliefând încăpăţânarea personajului, dar şi tendinţa sa de a se sustrage de la muncă, încercând, însă, de fiecare dată, să îi inducă în eroare pe cei din jur:” Se prefăcea c-ajută. Și n-ajuta”, în timp ce tatăl consideră că „umblă cu lucruri necurate” şi că e necesar să îl lecuiască, să îi dea o lecţie legată de importanţa sincerităţii şi a hărniciei. Însuşi personajul se autocaracterizează la un moment dat ca fiind ”vrednic pe lângă casă”.
Majoritatea trăsăturilor morale ale acestui personaj se desprind însă din faptele sale, comportament, limbaj, relaţia cu celelalte personaje, fiind redate prin mijloacele caracterizării indirecte. Astfel, el dă dovadă de prefecătorie şi de lene atunci când “se face că se urcă-n pod . Se pitulează sub scară și stă acolo preț de-un ceas”, încercând să evite orice muncă şi să dea, în acelaşi timp, impresia că este preocupat de propriile sarcini. De asemenea, din relaţia cu celelalte personaje se desprind alte trăsături ale lui Ionică precum (nepăsarea în faţa dorinţelor tatălui), iar vorbele sale îi dezvăluie tentativele continue ale personajului de a afişa o imagine falsă despre sine (Am să-ți arătat, tătucă, se smerește Ionică”). La fel de reprezentative rămân, fără îndoială, gândurile lui Ionică, care îi oglindesc caracterul. Personajul meditează, de cele mai multe ori la soluţii prin care ar putea să trişeze, în loc să asculte sfatul binevoitor al tatălui („De unde să știe tătuca dacă am vânturat eu grâul ori ba? Că n-o avea la el oglinda fermecată!”) Chiar şi numele care îi este atribuit este sugestiv, căpătând valoare simbolică, dimunitivul Ionică sugerând afecţiunea tatălui faţă de fecior, adjectivul mincinosul ce însoţeşte numele ilustrează trăsătura morală predominantă.
Astfel, Ionică este un personaj reprezentativ, tipul omului mincinos, leneş care nu reprezintă un model demn de urmat, în opoziţie cu tatăl care impresionează prin înţelepciune dorind să îi dea o lecţie legată de importanţa sincerităţii şi a hărniciei. Acesta ocupă un loc important în universul epic al lui Alexandru Mitru ilustrând talentul de portretist al acestui scriitor.