Question

Redactează o compunere de minimum 150 de cuvinte, în care să motivezi apartenența la genul

epic a textului dat. 16 puncte

În compunerea ta, trebuie:

‒ să precizezi două trăsături ale genului epic;

‒ să prezinți detaliat două trăsături ale genului epic, valorificând fragmentul dat;

‒ să ai un conținut adecvat cerinței;

– să respecți precizarea privind numărul minim de cuvinte.

Poarta se mai ținea doar într-un cui. Sandu văzuse de mult că se ține doar într-un cui, dar nu spunea
la nimeni. Credea că niciunul dintre ai casei nu știe ce știe el. Când, într-o seară, o auzi pe maică-sa:
― Apucă-te, mă omule, și drege poarta aia. Se mai ține doar într-un cui și o să cadă peste ăsta micuʹ.
― Toate la vremea lor, femeie, răspunse taică-său. Mâine car lemnele alea la joagăr pentru grajdul
nou. Poate poimâine.
Asta îl neliniștea pe Sandu. Așteptase atât de mult să cadă poarta... Mai căzuse o dată, anul trecut, și-și
aducea aminte cum se jucase atunci: pusese patru pietre sub poartă, încât ea părea o plită uriașă, adusese o
căldare veche, umplută cu nisip, pe care o pusese deasupra și învârtea cu un băț de parcă făcea mămăligă.
Apoi strânsese câteva foi de brustur și ștevie, le tocase cu o custură* și le pusese într-o cutie ca și când ar face
mâncare. Și câte nu mai făcuse... Simțea ceva cald, rotund, înfășurat în lumină și bucurie, nici el n-ar fi putut
spune ce simțea, când se gândea cum se jucase anul trecut. Ținea să se joace la fel și anul acesta. Dar mai
întâi trebuia să cadă poarta. Nu mai putea aștepta. A doua zi, când toți erau plecați la câmp, a luat un clește,
s-a cățărat pe poartă și a început să tragă cuiul. Dar parcă înadins, cuiul nu voia să iasă. Și-a adunat odată
toate puterile și a tras, dar cleștele a scăpat muchia cuiului și Sandu a căzut jos. A început să plângă încet, de
durere și ciudă, și privea printre lacrimi la cuiul încăpățânat. Ar fi vrut să-l bată, dar asta ar fi însemnat să-l înfigă
și mai bine și, dacă-l mușcă iar, nu avea vreun folos, pentru că era mai tare decât dinții lui. [...]
Cuiului i-a venit de hac în aceeași zi. Taică-său umpluse căruța cu lemne pentru joagăr și, când să
iasă din curte, i-a spus:
― Sandule, stai în spatele căruței și spune-mi cum să cârmesc ca să nu se agațe osia de poartă.
Sandu a făcut tocmai pe dos: i-a spus s-o ia mai spre dreapta, adică mai spre poartă și vedea cum,
încet, încet, cuiul iese ruginit din gaură. N-a mai auzit mustrările lui taică-său. S-a dus într-un suflet și a adus
căldarea și custura de unde le avea ascunse. A pregătit toate celelalte la fel ca în anul trecut. Dar, pe când
mesteca nisipul în căldare, s-a oprit. Simțea că parcă lipsea ceva. A început să toace brusturii și ștevia. S-a
oprit din nou. Lipsea ceva și nu știa ce. Se apucă să toace mai cu înverșunare. Degeaba. Anul trecut se
simțea în rând cu oamenii mari când făcea toate acestea. Acum văzu parcă întâia dată că toacă brusturi și
mestecă nisip. Maică-sa toca pătrunjel și mesteca mălai. [...] Maică-sa [...] se repezi la copil, dar [...] văzu că
plânge:
― Ce e, Sandule, cu tine? Plângi?
Băiatul nu răspunse nimic și se aruncă hohotind în brațele ei.
― Sandule, mamă, ce e cu tine?
El nu putea să răspundă nimic. Plângea, cuibărindu-se mic în brațele ei, căutând parcă ocrotire de
ceva neînțeles și îngrozitor care-l înspăimântase. Abia după un timp putu bâigui:
― Poarta, mamă...
Și plângea și mai tare, știa că nu de asta plânge, ci de altceva și mai dureros pe care nimeni nu-l
poate înțelege, nici chiar el însuși, și nimeni nu-i poate spune de ce plânge. După ce se domoli, stătu un
timp mut, cu ochii mari privind în gol, apoi se smulse îndârjit și parcă rușinat din brațele mamei și-i spuse
surprinzător de liniștit, cu o voce de parcă era a lui taică-său:
― Hai să mă ajuți să dregem poarta aia, mamă!

Nicolae Velea, Poarta

Answer 1

răspuns: sper ca se înțelege dacă nu poți sa ma intrebi

Explicație: