Redacteaza un text de minimum 150 de cuvinte in care sa argumentezi daca respectul fata de ceilalti mai poate sau nu mai poate fi considerat o valoare unmana.
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:Respectul este un ingredient al vieţii de fiecare zi, o stare de spirit cu o rezonanţă valorică necesară bunului mers al lucrurilor. Nu respectăm doar de sărbători, în anumite zile, eventual libere, cu semnificaţii care mai de care mai aparte, nu ne arătăm respectul doar de faţadă, ca o interfaţă prietenoasă în relaţiile cu semenii. De altfel, respectăm oameni, dar şi idei, şi, desigur, respectăm regulile de convieţuire în comun, de la Constituţie la Codul rutier, de la regulile de bun-simţ la cele ale bunelor maniere elevate.
Respectul pentru ceilalţi poate fi privit şi ca o dezvoltare a respectului pentru sine. Nu poţi să îi respecţi pe ceilalţi dacă faţă de propria persoană nutreşti un sentiment scăzut de respect. Ne putem imagina cum într-un context educativ îi este cerut unui elev să se comporte astfel încât implicit să dovedească faptul că îi respectă pe ceilalţi. Dar ştim că o metodă eficientă în a armoniza relaţiile interpersonale este aceea prin care se urmăreşte creşterea respectului de sine al fiecăruia, pentru ca mai apoi să fie vorba şi despre raporturile cu alţii.
Uneori, respectul este asociat cu alte aspecte privind relaţiile umane, de pildă, cu dragostea. Este un loc comun constatarea conform căreia pentru o căsnicie reuşită partenerii trebuie să îşi arate dragostea şi respectul reciproc de-a lungul vieţii lor de cuplu. Mai nuanţat poate fi invocată o idee a lui Erich Fromm, care considera respectul ca fiind abilitatea de a vedea o persoană aşa cum este, de a fi conştient de individualitatea sa unică.
Respectul, înţeles în sens larg drept o atitudine de stimă, de preţuire faţă de cineva sau de ceva, poate fi considerat într-un sens mai restrâns chiar un sentiment pentru cineva anume. Ne imaginăm că pentru un profesor care a devenit o persoană semnificativă, un mentor, un tânăr nu doar dezvoltă o atitudine de respect, ci chiar un sentiment de respect.
A ţine pe cineva la respect înseamnă a păstra o anumită distanţă, a nu-l lăsa să devină prea familiar. Putem să ne gândim la situaţia profesorului-diriginte care se confruntă cu problematica limitelor bune în relaţiile cu elevii săi: până unde să fie permise apropierile astfel încât să nu fie afectat respectul în relaţiile dintre adult şi copil/adolescent? Sunt cazuri în care unii elevi apreciază un profesor sau altul pentru competenţa profesională de care dă dovadă, dar îşi arată nemulţumirea privind faptul că acesta este rece, distant, îi ţine, cum s-ar spune, la respect. În schimb, elogiază modul prietenos de a se comporta al altor profesori, care, dincolo de ceea ce fac sau nu fac, strict profesional, sunt calzi, apropiaţi, uneori până acolo încât pun sub semnul întrebării nevoia de respect. La limită, întâlnim situaţii de viaţă în care participanţii formulează explicit cererea ca respectul să fie reciproc.
Eu cred că respectul poate să fie în foarte puţine cazuri reciproc, aşa de puţine încât se acceptă că, de principiu, nu este reciproc. Întotdeauna unul dintre partenerii din relaţia interumană în cauză va manifesta o formă de respect mai mare, mai amplă, mai profundă decât celălalt. Aceasta pentru că oamenii sunt diferiţi şi au capacităţi distincte în tot ceea ce fac. A ne bucura de respectul reciproc înseamnă cel mult că în situaţia dată există respect de principiu, toţi cei implicaţi sunt de acord că trebuie să se comporte astfel încât să nu lezeze ideea de respect. Sau poate toate acestea ţin de modul în care evaluăm stările de fapt, cum le acordăm semnificaţii.
Explicație: