referat cartea lui iob
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Cartea prezinta doua motive pentru suferinta lui Iov: pe de o parte, avem de a face cu suferinta ca si consecinta a înfruntarii nevazute dintre Dumnezeu si Satan, iar pe de alta parte, avem de a face cu suferinta ca o disciplinare a mîndriei si a unei prea mari încrederi în sine. Daca toata actiunea s-ar fi încheiat odata cu Iov 2:10, am fi ramas cu parerea ca Iov a fost un om desavîrsit: „În toate acestea, Iov n-a pacatuit de loc cu buzele lui". Actiunea cartii continua însa si noi descoperim treptat ca Iov este un om remarcabil printre semeni, dar lipsit de perfectiune cînd este confruntat cu standardul lui Dumnezeu. Cînd Dumnezeu intervine, dupa interminabilele înfruntari dintre Iov si cei trei prieteni ai sai, glasul Sau rasuna din mijlocul furtunii plin de mînie acuzatoare: „Cine este cel ce îmi întuneca planurile, prin cuvîntari fara pricepere?" (Iov 38:2). Fata în fata cu Dumnezeu Creatorul, Iov se pleaca într-o pocainta sincera si adînca: „Da, am vorbit, fara sa înteleg, de minuni, care sînt mai presus de mine si pe care nu le pricep". „Urechea mea auzise vorbindu-se despre Tine, dar acum ochiul meu Te-a vazut. De aceea mi-e scîrba de mine si ma pocaiesc în tarîna si în cenusa" (Iov 42:1-6). În fata lui Dumnezeu, nimeni nu poate sa se laude: „Caci toti au pacatuit si sînt lipsiti de slava lui Dumnezeu" (Romani 3:23). Chiar si cel mai bun dintre oameni merita pedeapsa divina. Chiar si cel mai stralucit exemplar uman are nevoie de har si de iertare: „Dar stiu ca Rascumparatorul meu este viu, si ca se va ridica la urma pe pamînt. Îl voi vedea si-mi va fi binevoitor" (Iov 19:25-27).