rencezia la textul gerul de vasile alecsandri vă rog repede dau coroana
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Poezia Gerul face parte din seria pastelurilor inchinate anotimpului alb (Iama, Viscolul, Miezul iernii, La gura sobei s.a.) si are toate notele caracteristice ale speciei literare pe care o ilustreaza.
Ea face parte din volumul „Pasteluri” şi a fost publicată în revista „Convorbiri literare”.
IDENTIFICAREA CARACTERISTICILOR PASTELULUI:
In primul rand, modul de expunere predominant este, ca in orice pastel, descrierea, prin intermediul careia poetul zugraveste un fenomen din natura -gerul - cu notele sale caracteristice. El este cel care imbraca intinderile si lunca amortita „cu un val alb de promoroaca si cu turturi lucitori' si acopera geamul cu flori de gheata, depunand „flori de iarna pe cristalul inghetat, crini si roze de zapada'.
Totodata, „gerul aspru si salbatic' ingheata apele din mal in mal („face cu-o suflare pod de gheata intre maluri') si pune caselor „o ghirlanda de cristaluri'. Vrand parca sa aduca tuturor aminte de farmecul verii, el imbujoreaza obrajii copilelor cu trandafiri („pe fete de copile infloreste trandafiri') si da apoi aripi cailor care galopeaza „pe campul luciu, scotand aburi lungi pe nare'. "Gerul...strange in brate cu jalire"- este o personificare cu ajutorul careia eul liric surprinde atmosfera trista ce pluteste pretutindeni,semtimentul de dor,amortire specifica anotimpului inghetat,coplesitor.
In al doilea rand, fiind un pastel si, implicit, o opera lirica, se observa si aici faptul ca poetul isi exprima direct propriile trairi in stransa legatura cu aspectele descrise. Astfel, in fata acestor manifestari ciudate ale naturii el traieste sentimente de uimire. Treptat uimirea se transforma in admiratie si incantare pentru aceste ciudatenii ale genului care transforma parca totul intr-o alta lume, mirifica prin nemiscarea si prin frumusetea ei glaciala. Astfel se face simtita prezenta eului liric caruia ii este strain sentimentul de teama, pentru ca gerul ii da si satisfactia de a-i aminti „de-ale verii infloriri' si de a-i indeplini una dintre dorintele cele mai arzatoare. „O, tu, gerule napraznic, vin , indeamna calul meu/ Sa ma poarte ca sageata unde el stie, si eu!'