Question

repede, cine știe sa îmi spună și mie?​

Answer 1

Didascaliile (indicațiile scenice) sunt elemente specifice textului dramatic, menite să îndrume jocul actorilor și să sprijine viziunea regizorală. Pentru cititor ele sunt importante, pentru că îl ajută să-și imagineze acțiunea. Didascaliile vin în completarea replicilor personajelor, aducând informații despre cronotop (spațiul și timpul întâmplărilor) și despre personaje (statutul, înfățișarea, acțiunile, gesturile, mimica, vocea etc.).

În fragmentul dat sunt trei indicații scenice, care acompaniază și completează replicile personajelor, aducând informații și sugestii importante pentru înțelegerea textului.

Prima dintre ele conține o descriere a locului acțiunii. Este vorba despre o cameră bine aranjată. În planul din față se văd o masă de lucru, în stânga și „o măsuță cu scaune și canapea, sub un palmier”, în dreapta. Pe pereți atârnă tablouri pictate de o mână de amator și un orologiu cu lanțuri. Este seară. Lampa este aprinsă. Decorul anticipează existența unor personaje de bună condiție materială, dar fără gust, dovadă fiind alăturarea stupidă a unor obiecte care nu se potrivesc: palmier, tablouri fără valoare, orologiu. Abrevierea „etc.” sugerează inutilitatea și arbitrariul obiectelor.

A doua didascalie cuprinde două părți. Prima este o descriere sumară a unuia dintre personaje, simbolic numit „Prietena”. Substantivul comun – scris cu inițială majusculă – folosit pentru denumirea femeii și trăsăturile ei – „mică și foarte grasă” – au cu siguranță o semnificație, pe care însă nu o putem înțelege din acest mic fragment de text. A doua parte a didascaliei are rol în dezvoltarea acțiunii: „la măsuța din dreapta și-au luat ceaiul”. Se întărește astfel ideea, desprinsă din analiza decorului, că acțiunea se petrece în lumea bună a societății.