Repede va rog! dau coroana!
O compunere de 10-12 randuri cu titlul ,,Calatorie sufleteasca"
Răspunsuri la întrebare
Era noapte. Păsările cerului mă vegheau cu privirilelor înspăimântătoare.
Am văzut o lumină care mă atrăgea ca un magnet. În acele momente eram panicat, înspăimântat. Deodată s-a făcut totul alb. Începeam să văd nişte fluturi care zburau către mine. Atunci m-am gândit să pătrund în interiorul meu, să ajung să stăpânesc această furie care creşte tot mai mult pe zi ce trece, vrând să le facă rău celor cunoscuţi. Am păşit către o nouă poartă, o nouă ipostază a sufletului meu pe care cu greu o pot stăpâni şi greu o să reuşesc să o ascund în adâncul fiinţei ca să aştepte acolo vremea ei. Mi-am descoperit sufletul văzând lucrurile în oglindire: însuşirile, pasiunile mele, defectele. Era ca o carte deschisă, cea mai precisă descriere.
Deşi păream prins în jocul măştilor, înaintam spre centrul a ceea ce sunt. Am început să aud un sunet, un zumzăit din ce în ce mai tare, când observ că furia dinăuntrul meu scăpa din cuşcă şi alerga către mine. Lupta cu mine însumi arăta cât de bine s-a pregătit pentru această confruntare şi cine va rămâne în cuşcă ca celălalt să preia controlul asupra minţii mele schimbând părerea tuturor despre mine.
Gândurile îmi treceau prin faţă, iar printre ele spaima începea să mă domine. Dintr-o dată, negru!, nu mai vedeam nimic şi surprinzător eram bine. Îmi auzeam gândurile ca şi vorbite. Mersul meu tiptil, călcând uşor mă făcea să simt suspansul. Cineva mi-a dat jos eşarfa de la ochi şi în faţa mea era o limpede oglindă. Eu apăream în ea, dar aveam ochii roşii, plini de flăcări. Atunci mi-am dat seama că stau faţă în faţă cu opusul meu.
Lucrurile s-au liniştit. Eu am plecat ştiind că el este închis în oglindă. Niciodată nu putem şti ce parte din noi o să predomine în viitor…