Limba română, întrebare adresată de mikiiva, 9 ani în urmă

rezumat in 30-35 de cuvinte:Poezia este o tensiune semantică spre un cuvînt care nu există, pe care nu l-a găsit. Poetul creează semantica unui cuvînt care nu există.
Semantica precede cuvîntul. Poezia nu rezidă din propriile sale cuvinte. Poezia foloseste cuvintele din disperare.
Nu se poate vorbi despre poezie ca despre o artă a cuvîntului, pentru că nu putem identifica poezia cu cuvintele din care este compusă.
În poezie putem vorbi despre necuvinte; cuvîntul are functia unei roti, simplu vehicul care nu transportă deasupra semantica sa proprie, ci, sintactic vorbind, provoacă o semantică identificabilă numai la modul sintatic.necuvintele sint finalitatea scrisa a acestei poezii,superioara ideii de scris

Răspunsuri la întrebare

Răspuns de Utilizator anonim
36
Poezia ... 

Poezia rămâne încordarea semantică spre cuvântul ce pare de negăsit. Sensul zvâcneşte dincolo de el, scrierea fiind doar rezultatul disperării şi-al concretizării acestei tensiuni prin cuvânt. care doar la nivel sintactic creează o semantică identificabilă. Superioritatea scrisului, fiind cedată de fapt  necuvântului, nezicerii, nerostirii înrămată-n tăcerea lor.
Alte întrebări interesante