Question

rezumat moftul Român de Ion Luca Caragiale.Va roog frumos!

Answer 1

Ironia caragialiana „desfunda constiinta de funinginea produsa de prea multa inchipuire”(V. Fanache, Caragiale, Ed, Dacia, Cluj-Napoca, 1984, p. 202) si semnaleaza prin cuvantul „moft” necesitatea permanenta a omului de a se cunoaste pe el insusi, lasandu-se recunoscut prin altii: „Moftul este o hidra a neantului cu nenumarate capete, in perpetua poligeneza, iar Caragiale i le-a taiat pe rand stiind ca vor trebui taiate la infinit”. (Al. Paleologu, Bunul simt ca paradox, Buc., Ed. Cartea Romaneasca, 1972, p. 45). Caci pana la urma, asa cum arata Caragiale in „Moftul (studiu de mitologie populara)”, moftul este „un demon cu trei capete oribile: Minciuna, Barfirea si Zavistia”; aceasta parere fiind sustinuta, la origine, de catre „magul Tinichea, dervisul Ceacsir, cel dintai de vita de Persia si cel de-al doilea din Eghipet”. Tot ei mai sustin faptul ca „Moftul are in mana o sabie cu doua ascutisuri si cu varful invartit ca un burghiu, cu care musca si impunge si sfredeleste pe cei ce vrea sa-i tortureze”. Tot in acest studiu al lui Caragiale, autori ca Sir Ylang-Ylang, Immerschnaps, Don Frigares, Colorez infatiseaza moftul ca „un baietel tanar si balaior, purtand intr-o mana Rasul, o floare, si in alta niste foarfece mari: cu cea dintai da pe la nasul celor ce-l asculta, iar cu foarfecele taie la palavre”; ei privesc moftul „ca pe un zeu iubit”, care „are multime de temple”, iar „baietii si fetele, femeile si barbatii, mosnegii si babele ii sacrifica flori de camp si mai ales Parodia, o floare multicolora si pestrita”; si ca orice zeu, trebuie sa aiba icoana, care se gaseste in toate familiile si este pastrata „intre zeii penati ai casei cu mare smerenie”.