Rezumat omul invizibil
Răspunsuri la întrebare
Omul invizibil, de H.G. Wells, este povestea tanarului Griffin, un geniu al fizicii, primul om care reuseste sa devina... invizibil. Griffin nu este nici pe departe un personal perfect, un om fara cusur - pana la urma, care erou este? Dupa ce devine invizibil, mai mult din cauza impulsivitatii decat a constiinciozitatii stiintifice (asta pentru ca nu se gandise dinainte la toate problemele pe care le va intampina), ajunge sa invete ce inseamna sa fii, intr-adevar, invizibil, ce sa faca si cum sa supravietuiasca in starea sa; evident, nu descoperise inca procesul de inversare a invizibilitatii.
Cand se pune cat de cat pe picioare si se hotaraste ca trebuie sa continue cercetarile, ajunge la un han dintr-un orasel pierdut prin Anglia. Esecurile si curiozitatea enervanta a satenilor ignoranti si barfitori il aduc in pragul disperarii si toata situatia explodeaza: e nevoit sa fuga, sa renunte la tot, sa fure. La un moment dat intalneste un fost coleg, un anume doctor Kemp, in care simte ca poate avea incredere si caruia ii povesteste toata viata lui incredibila (pe care asa o aflam si noi), dar acesta il inseala. Este momentul in care viata lui Griffin intra pe traiectoria finala.
Ca o mica paranteza, vreau sa spun ca pana de curand as fi zis ca nimeni nu are ce sa-i reproseze in general lui Wells pentru tot ce a scris (pentru ca a fost un scriitor de geniu si un precursor remarcabil al sf-ului), pana cand am gasit o postare pe un blog din afara, unde cartea Omul invizibil era pusa la categoria "idei bune, realizare proasta" sau ceva de genul asta. Eu nu ii dau dreptate pentru ca inteleg irascibilitatea lui Griffin, importanta pe care o acorda cercetarilor sale in ciuda realitatii din jur, cum simtea ca nimic nu e mai important decat misiunea lui, cum dorea sa fie lasat sa munceasca, sa nu fie constant intrebat despre ceea ce face de catre niste oameni ignoranti si bagaciosi si nu il consider deloc egoist... Si mai cred ca tot ce ii trebuia pentru a reusi era un om - un om in care sa poata avea incredere si care sa creada in el, care sa il ajute si sa il sprijine; dar cum si in realitate acest lucru ar fi greu de realizat, cum s-ar fi putut intampla in carte.
Finalul cartii este crunt, evident. Soarta lui Griffin nu este fericita.
Ma simt foarte legata de cartea asta, de Griffin, geniul din roman si de Wells, in general. Nu e tocmai primul SF citit, dar e printre primele si de aceea mi-a lasat o impresie puternica. E, de asemenea, prima carte la care am plans ca un copil la final, tocmai pentru ca m-am identificat cu personajul. Valmasagul de idei si sentimente e oarecum greu de descris... cert e ca e una din cartile pe care le port mereu in inima.
SUCCES!