Question

rezumat orb sarac rapid

Answer 1

De sub carul negustorului lipscan iesira o baba s-un mosneag, femeia mergand inainte si omul putin mai indarat, atrasi de mirosul fripturii si de glasurile de la han.
Femeia avea o broboada de stergar alba, catrinta si sumaies, iar orbul era imbracat ca muntenii si sub bratul stang avea un cimpoi. Nu era greu de observat ca era orb. Intrebata de negustor, matusa Salomie recunoscu ca de la plecarea din Radauti, omul se tinea dupa ea sa-l duca la targul Iesilor.
Femeia le spuse ca si ea s-a aninat de carutele negustorului pentru a ajunge la cucoana Paraschiva sa puna pe racla un banut si sa-i marturiseasca ce durere are.
Orbul, iubitor de tovarasii vesele, n-a vrut sa ramana sub caruta; a venit la han, dornic sa asculte istorisiri si sa spuna si el cate stie din trecute vremuri. Fiind orb din voia lui Dumnezeu, a inteles ca nu trebuie sa se planga, ci "sa primeasca randuiala".
Intrebat de comisul Ionita, recunoaste ca-i place friptura de pui in tigla, ii place vinul nou si stie sa spuna si el diverse istorisiri, ca orice om, ba mai mult, stie si a canta din cimpoi.
Apoi le canta celor prezenti tulburatoarea balada a pastorilor si a mioarei. Cand cimpoiul dezumflat cazu la pamant, ciobanul de la Rarau si monahul ce se ducea la Sfantu Haralambie plangeau. Comisul insusi "a lepadat lacrimi pentru niste inchipuiri".
Orbul ii spune comisului de ce a cantat la inceput acest cantec trist. Fiindca a ramas fara vedere de cand era copil, si-a parasit satul si a plecat in lume. A stat o perioada pe langa niste ciobani batrani care l-au invatat acest cantec, dar "l-au si legat cu blastam sa nu-l uite niciodata si, de cate ori a suna din cimpoi, sa-l zica mai intai pe acesta". Apoi, a trecut dincolo de Prut si a intrat intr-un grup de cersetori, sub mana unui calic batran. Au umblat asa pe unde au vrut si crestinii ii miluiau din belsug. Dupa moartea lui Ierofei, a umblat cu alti tovarasi prin lume pana au ajuns la tatari. A trait bine si-n tagma necredinciosilor, dar intr-o primavara, i-a venit dor sa miroasa rasina de brad si-a venit in tara Moldovei. Pe unde a umblat, a cantat din cimpoi si n-a uitat blestemul ciobanilor de la Prut. Si-a cautat satul si neamurile si nu le-a mai gasit. Si-a amintti si de un han din vremea copilariei. Acel han nu era altul decat Hanul Ancutei. Si vrand el s-ajunga la Iesi si sa se-nchine la moastele sfintei Paraschiva a facut popas la hanul Ancutei.
Orbul le spune apoi celor de la han despre o minune a Sfintei Paraschiva, auzita de la un bunic al mamei sale. Este vorba despre domnitorul Moldovei - Duca Voda, care punea biruri grele pe care norodul nu le mai putea suporta. Niste sarmani nacajiti au ajuns, intr-o toamna, la moastele sfintei si l-au parat pe Duca-Voda, scaldand racla cu lacrimi. Atunci s-a clatinat racla sfintei; vremea s-a schimbat brusc si de pe vant a cazut demonul la curtea domneasca. Duca-Voda a fost alungat de la domnie si neputandu-se salva a ajuns c-o sanie stricata aici la han. Din toata averea nu-i mai ramasese niciun ban. Si i-a cerut batranei de la han sa-i dea o ulcica de lapte de pomana. Batrana se tanguia ca n-are nimic pentru ca toate le-au fost luate de Duca-Voda si necunoscandu-l l-a blestemat: "sa-l manance temnita pamantului si viermii iadului cei neadormiti". El a tacut si-a plecat. A intrat cu iapa-n singuratatile codrilor, a poticnit intr-o rapa si-a trecut pe taramul celalalt, in locul blastamurilor.
Dupa ce a terminat de povestit, Ancuta i-a spus ca aceasta intamplare a auzit-o si ea de la mama ei si l-a recunoscut in persoana lui pe Constandin, despre care a auzit-o pe maica-sa spunand ca s-ar fi ratacit prin lume.