Question

rezumat peste varfuri de mihai eminescu

Answer 1

Foarte sus,  luna, ușoară, trece peste vârfurile copacilor din codru,

mai jos,  vântul adie printre crengi, iar undeva,  și mai jos, sună un corn,

sună prelung și melancolic.

Sunetul domină peisajul, dar el se aude tot mai departe și tot mai
 
încet, apoi se stinge...,  așa cum se sting anii ce măsoară viața unui om .

Și parcă, de undeva și mai de jos, din sufletul trist al omului,  o ultimă speranță 

recheamă timpul trecut, pe care l-ar dori, fără sfâtșit, un întreg viitor .

 

Answer 2

De undeva, din codru, se-aude sunetul melancolic al unui corn.

Vântul adie printre ramuri, ducând sunetul "mai departe, mai departe..."

Luna, care trece peste vârfuri, lăsându-se privită, topește tot ce atinge
 
cu splendoarea ei unică, iar sunetul devine "mai încet, tot mai încet..."

Sunetul pierdut, dus în amintire,  pare să-ndulcească tristețea
 
oricărui suflet nemângâiat.

Și peste trecerea lină a Lunii, vibrația fermecată a oricărei inimi pământene

se vede ascunsă la marginea tăcerii.

Rămâne doar dorul s-adune sunetul cornului, să-l dăruiască așteptării, nu pentru

totdeauna, ci doar "vre odată "...