Rezumat textu fetita-cu-bujori in obrajori. Ofer coroana
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Era început de primăvară, un apus timid se năștea pe cer, ieșit parcă din pensula unui pictor. Și odată cu acest apus, se năștea, într-un sat uitat de lume, o fetiță cu bujori în obrăjori și fluturi în păr. Fetița avea fața trandafirie, de parcă era pictată, și se născuse cu flori de bujor în loc de obraji. Fetița a crescut și a constatat cu uimire că puținii oameni care mai rămăseseră în sat erau doar uriașii de piatră, care nici nu-i simțeau prezența, considerând-o lipsită de importanță și prea
delicată. Cu toții erau uimiți cum această fată preferă statura aceea mică și firavă, în comparație cu grandoarea lor, se întrebau de ce nu încearcă să-și lungească și ea brațele și picioarele, să se
întreacă cu ei în a cuprinde globul pământesc sau în a se înălța până la nori și dincolo de ei.
Însă uriașii nu știau că fata cunoștea glasul celor care nu vorbesc și privirea celor care nu văd și că de la acești oameni a învățat că cel mai frumos cântec este tăcerea și cea mai frumoasă
privire este privirea blândă. Așa a înțeles ea că e mai bine să rămână mică de înălțime, dar aproape de Dumnezeu. A înțeles că viața nu e o competiție, ci un loc în care trebuie să învățăm să dăruim.