rezumat ursul de mihai Sadoveanu 200 cuvinte
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Din piscul de cătră Valea Mare se văd depărtări la deal pe apa Frumoasei,sau dincolo de ape pe clina dimpotrivă, unde suie alte înălţimi. Încă nucunosc bine locurile. În amontele rîului se cheamă «la Tartarău»: numeredutabil, aspru şi colţuros. E vorba să mergem într-o dimineaţă într-acolo,la păstrăvi. Pe culmile de dincolo se află şi Cioaca Jinarilor, nume tainic alunor adîncuri nestrăbătute. Acolo colonelul R. B. a împuşcat, astă-primăvară, doi cucoşi de munte. Au căzut şi în alte părţi exemplarefrumoase de
tetrao urogallus,
totuşi – pentru că încă n-am văzut-o – Cioacaasta a Jinarilor rămîne pentru mine ceva cu totul aparte, lîngă o hrubă deunde te cobori pe celălalt tărîm. Pavel-baci rosteşte domol sunetele altorcotloane ale munţilor şi codrului. Peste toate bate acum soarele dedimineaţă tot mai covîrşitor, în explozii de puzderii de aur, risipind cele dinurmă pîlcuri de negură în văgăuni.Pe unda Frumoasei au început să treacă buşteni, cu opriri, repezişuri şiîntoarceri de înotători vii. Sălanele, limpede, îşi străluceşte plăcile de cristalcare se fugăresc încălecîndu-se, lovindu-se şi fărîmîndu-se în cioburi. Dinumbra rovinelor, pe clina din latura noastră se strecoară în cotituri furişatepîrăul Şerpilor. Între Sălane şi pîrăul Şerpilor, paşte o mică ciurdă de junci,sub călăuza unui păstor care se ridică numai puţintel de la pămînt în sus. Eun copil de zece ani; îl cheamă Petrică. Are în mînă toiag. Chiuie la vitele lui,ca să nu treacă la plantaţii. Le mînă în anume locuri mai grase, în cotiturilepîrăului. Se aud, stinse de depărtare, două tonuri de clopot; unul mai jos,altul mai înalt. Juncile şi-au prelins într-un ungher depărtat şi nevăzutmişcările încete. De pe înălţimea noastră nu le mai văd. Într-un timp mi separe că adie din vale un zvon de trişcă. Petrică păstorul învaţă rînduiala ceadin veac. Curînd nu-l mai aud; s-a pus între el şi noi depărtarea şi leneasoarelui. Vîntul a contenit cu desăvîrşire. Cerul bolteşte un albastru curat.În juru-ne pretutindeni, pe costişa plantată, strălucesc steblele de bisacăn,încărcate de floare vinătă.Am auzit ori ni s-a părut că auzim un strigăt în depărtare? Un strigătfoarte slab, pe care l-am confundat cu tăcerea. A fost strigăt omenesc?Boncăluitul juncii l-am auzit, însă, aproape desluşit.Pavel-baci a stat atent, întoreînd
Răspuns:
cred ca nici nu există așa ceva 200