rezumatul acestui text
Răspunsuri la întrebare
Răspuns:
Textul debutează cu profesorul care este foarte bucuros că are parte de una dintre cele mai frumoase ore de Filozofie , ajutat și de elevi , dar și de tatăl său care îl punea să citească atunci când era mic din biblioteca casei .
Ora deosebită a început printr-o întrebare adresată de cel mai bun elev la Filozofie în legătură cu afirmația pe care o făcuse Aristotel , un filosof grec din antichitate , despre prietenie , și anume că aceasta nu există .
La auzul celor spuse de elev , dascălul le mărturisește că sigur a făcut o greșeală , fiind datorată unor întâmplări nefericite ( uciderea lui Gitus ) . În apărarea sa , profesorul oferă două mari idei pe care Aristotel le-a lăsat moștenire omenirii pe acest subiect al prieteniei : ,, Același suflet care trăiește în corpuri diferite " și ,, Fiecare om este , în mod firesc , prieten fiecărui om " .
După acest dialog lucrurile se inversează puțin ; elevii rugându-l să le spună câteva povești din experiența lui de viață . Profesorul asociază prietenia cu o nevoie , explicându-le că omul , o ființă sociabilă are nevoie de prieteni și din afara familiei , dar cu care se aseamănă , se potrivește , au gănduri comune , mai mult după spusele lui prietenia adevărată funcționează doar pe bază de sinceritate .
Profesorul își începe una dintre povești prin antiteza realizată între tipul omului care ar trebui să fie cel mai atrăgător : omul prietenos , înțelept , cald și cel descris de Seneca : ,, Singur , cu tine ești foarte aproape de omul rău " ( omul proetenos - omul rău -> antiteză ) .
Mergem puțin mai departe cu două citate destul de cunoscute ale lui Nicolae Iorga , tot pe tema prieteniei , și anume : ,, Cei care cer prietenia , fără a o data în schimb , sunt hoți de suflete " și ,, Cunoaște-ți prietenii , pentru a-i iubi , și dușmanii pentru a-i stăpâni " , în continuare ni se oferă exemple de prietenii de-a lungul istoriei : Achile și Patrocle , Oreste și Pylade , Castor și Polux , Goethe și Schiller , Ion Ghica și Grigore Alexandrescu , Alecsandri și Ghica , Eminescu și Creangă , iar în ultimul rând Vlahuță și Delavrancea .
Autorul , Grigore Băjenaru , ne reamintește care ar trebui să fie cel mai bun prieten al omului : cartea , fapt susținut , atât de Miron Costin ,, nu este alta și mai de folos în toată viața omului zăbavă decât cetitul cărților " , cât și de Tudor Arghezi prin catrena sa la adresa cărții .
Mai mult , se prezintă un exemplu din trecut , de pe timpul fanarioților , aceștia obișnuiau să picteze pe zidurile caselor cărti de la diferiți autori , moderni și clasici , pentru a nu le mai cumpăra .
Ultima parte a textului începe printr-un dialog din care reiese modul prin care unul din personaje istorisirii își construise biblioteca ( prin împrumutul cărților de la prieteni ) și refuzul acestuia de a împrumuta vreo carte știind foarte bine ce făcuse el .
O altă situație prezintă o bibliotecă cu o singură carte , care în realitate era catalogul cu cărțile împrumutate prietenilor și fără a mai fi înapoiate vreodată , cu aceasta terminându-se și ora de Filozofie .